ICCJ. Decizia nr. 259/2005. Penal. Plângere. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 259/2005
Dosar nr. 186/2005
Şedinţa publică din 4 aprilie 2005
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 677 din 27 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, T.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
În fapt, s-a reţinut că la data de 10 mai 2004, B,N.D. a primit comunicarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nr. 533/II/2 din 28 aprilie 2004.
Prin această adresă procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi i-a adus la cunoştinţă petiţionarului că împotriva unei soluţii de neîncepere a urmăririi penale se poate adresa în termen de 20 de zile de la primirea comunicării, instanţei competente să judece cauza în fond şi anume, Curtea de Apel Galaţi.
Urmare acestei comunicări, petentul s-a adresat Curţii de Apel Galaţi, care, prin sentinţa penală nr. 48 din 30 iunie 2004, a dispus scoaterea cauzei de pe rol, având ca obiect plângerea formulată de petiţionarul B.N.D. împotriva rezoluţiei nr. 533/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Tribunalului Galaţi. Această din urmă instanţă a respins plângerea ca nefondată.
În aceste condiţii petiţionarul susţine că a fost îndrumat să uzeze de o cale de atac la o instanţă necompetentă, ceea ce a fost de natură să îi lezeze drepturile prin inducerea sa în eroare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând actele şi lucrările dosarului reţine în fapt următoarele:
Petiţionarul B.N.D. s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, solicitând tragerea la răspundere penală a agentului principal de poliţie V.F. şi comisarului şef S.Şt., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi tortură prevăzută de art. 2671 C. pen.
Faptele expuse în plângerea penală se reţin a fi comise la 20 iunie, respectiv, 30 iunie 2003 şi au constat în emiterea unor citaţii incomplete prin care B.N.D. era chemat pentru audieri într-un alt dosar penal.
Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nr. 1/P/2004 din 16 martie 2004, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de fostul comisar şef S.Şt. şi ofiţerul de poliţie V.F.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva acestei soluţii a fost respinsă prin rezoluţia nr. 533/II/2/2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Respectându-se dispoziţiile legale, procurorul general a încunoştinţat petiţionarul despre soluţia pronunţată, precum şi dreptul acestuia de a se adresa cu plângere, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., la instanţa competentă să judece cauza în fond şi anume Curtea de Apel Galaţi.
Urmare sesizării instanţei, prin sentinţa penală nr. 48 din 30 iunie 2004, Curtea de Apel Galaţi şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Galaţi care a respins plângerea ca nefondată.
Din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză, raportat la motivele invocate de petiţionar, cu referire la art. 2781 C. proc. pen., Înalta Curte constată că rezoluţia atacată este legală şi temeinică.
Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor este fapta unui funcţionar care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos, cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Prin „vătămare" se înţelege atingerea de orice fel: fizică, morală sau materială adusă intereselor legale ale unei persoane. Dar pentru a ne afla în prezenţa unei infracţiuni este necesar ca vătămarea să prezinte o anumită gravitate în sensul ca să constituie violarea unui drept al persoanei. În lipsa acestei gravităţi, fapta poate atrage sancţiuni disciplinare sau administrative, dar nu penale.
În cauza supusă analizei, petiţionarului nu i-au fost vătămate interesele sale legale, instanţa pronunţându-se pe fondul cauzei şi nu pe tardivitate ori inadmisibilitate.
Pe de altă parte dispoziţiile art. 2286 C. proc. pen., stabilesc că împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale se poate face plângere la instanţa de judecată, aceste aspecte fiindu-i aduse la cunoştinţă petiţionarului B.N.D.
Întrucât nu se verifică existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), se constată că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Cât priveşte infracţiunea de înşelăciune, aceasta presupune sub aspectul laturii obiective, în primul rând o acţiune de inducere în eroare.
Or, îndrumarea petiţionarului către o instanţă necompetentă nu poate îmbrăca forma unei induceri în eroare în sensul dispoziţiilor art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Pe de altă parte sub aspectul laturii subiective făptuitorul îşi dă seama că desfăşoară o activitate de inducere în eroare şi că prin aceasta pricinuieşte o pagubă. În cauza analizată s-a adus la cunoştinţă petiţionarului dreptul său de a ataca rezoluţia la instanţa de judecată în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. şi nu s-a urmărit pricinuirea vreunei pagube.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.N.D. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 677/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, privind pe intimatul C.T.
În temeiul art. 192 C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.N.D. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 677/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, privind pe intimatul C.T.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 258/2005. Penal. Plângere. Fond | ICCJ. Decizia nr. 263/2005. Penal. Plângere. Fond → |
|---|
