ICCJ. Decizia nr. 811/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 811/2005
Dosar nr. 6363/2004
Şedinţa publică din 3 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1175 din 23 septembrie 2004, pronunţată de tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 3151/2004 a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată la 2 iunie 2004 la nr. 3151/2004 la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, condamnatul R.M. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 193 din 27 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 din Legea 143/2000.
În motivarea cererii sale întemeiată pe prevederile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., condamnatul a precizat că familia sa se află într-o situaţie gravă şi că pe perioada întreruperii executării ar putea realiza venituri cu care să contribuie la ajutorarea familiei.
În dovedirea cererii s-a efectuat anchetă socială din care a rezultat că în garsoniera proprietatea bunicii condamnatului mai locuieşte fratele acestuia, ele în clasa a X-a, bunica care are o pensie modestă, este respectată de vecini, dar care nu-l pot caracteriza pe condamnat, nefiind cunoscut de locatari.
Faţă de concluziile anchetei sociale, instanţa de fond a apreciat condiţiile modeste în care trăieşte familia petentului, această situaţie neconstituind o împrejurare care să determine consecinţe grave, în scopul executării în continuare a pedepsei la care a fost condamnat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că faţă de situaţia gravă în care se află familia sa, se impunea întreruperea executării pedepsei, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pe fond admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 761 din 20 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 3505/2004 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul R.M. împotriva sentinţei penale nr. 1175 din 23 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 3151/2004, fiind obligat apelantul la 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei onorariu avocat din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că în mod corect prima instanţă a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile cerute de prevederile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întrucât condiţiile modeste în care locuieşte familia condamnatului nu constituie o împrejurare gravă care să aibă consecinţă întreruperea executării pedepsei de către condamnat.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs condamnatul R.M., fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul condamnatului în concluziile orale, în dezbateri a invocat dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului şi întreruperea executării pedepsei, apreciind că cererea era admisibilă, condamnatul având o situaţie dificilă, existând şansa unei moşteniri.
Examinând recursul declarat de condamnatul R.M. împotriva deciziei instanţei de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul condamnatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat instanţa de apel, însuşindu-şi argumentele primei instanţe a considerat ca neîntemeiată cererea formulată de condamnatul R.M., nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat eficienţă prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la aprecierea probelor, stabilindu-se situaţia familială a condamnatului din concluziile anchetei sociale efectuată în cauză, rezultând condiţiile modeste ale familiei acestuia, respectiv apartamentul părinţilor condamnatului fiind vândut în luna decembrie 2001, părinţii săi locuind la mai multe adrese, inclusiv în garsoniera bunicii condamnatului, această din urmă locuinţă fiind bine mobilată, curat întreţinută, bunica este pensionară cu o pensie de 2.668.000 lei, locuind împreună cu nepotul său R.F. în vârstă de 17 ani, iar cel de-al doilea nepot, condamnatul R.M. a locuit în garsonieră doar în perioada decembrie 2001 până în luna februarie 2002, când a fost arestat.
Astfel, critica recurentului condamnat nu poate fi avută în vedere, deoarece instanţa de apel a considerat corect că situaţia familială a condamnatului deşi este modestă nu se circumscrie împrejurărilor speciale, care ar avea consecinţe grave pentru condamnat şi care ar împiedica executarea pedepsei.
Mai mult, durata maximă pentru care se poate dispune întreruperea executării pedepsei de 3 luni prevăzută de lege nu ar putea să conducă la ameliorarea situaţiei familiale a condamnatului.
În raport cu cele arătate, Înalta Curte consideră că în cauză există o deplină concordanţă între percepţia reală a materialului probator administrat de către instanţe şi soluţiile pronunţate, nefiind incident cazul de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., referitor la eroarea gravă de fapt.
Aşadar, în cauză instanţa de apel a pronunţat o soluţie legală şi temeinică sub toate aspectele, neconstatându-se nici existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.M. împotriva deciziei penale nr. 761 din 20 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.M. împotriva deciziei penale nr. 761 din 20 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 810/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 95/2005. Penal → |
|---|
