ICCJ. Decizia nr. 95/2005. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 95/2005
Dosar nr. 5433/2004
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 852 din 22 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
- Z.M. la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 80 C. pen.;
- S.F. la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că, la data de 1 martie 2004, inculpata S.F. a vândut, prin intermediul inculpatului Z.M., 7 doze conţinând 0,258 gr heroină, martorului D.C.
Prin Decizia penală nr. 643 din 2 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei primei instanţe.
Împotriva acestei decizii inculpaţii Z.M. şi S.F. au declarat recurs, susţinând că instanţele au aplicat greşit prevederile legale privind individualizarea pedepsei şi au solicitat, în consecinţă, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei şi redozarea pedepselor, printr-o mai largă aplicare a efectelor circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea lor.
Recursurile nu sunt fondate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză se constată că, reţinând în favoarea inculpaţilor şi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., instanţele au ţinut seama de criteriile legale de individualizare a pedepsei, luând în considerare circumstanţele personale ale inculpaţilor, împrejurările în care au comis fapta, precum şi pericolul ridicat al faptei săvârşite. Se constată, în consecinţă, că nu este cazul să se reducă pedepsele aplicate inculpaţilor, urmând ca recursurile declarate de aceştia să fie respinse ca nefondate, cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Z.M. şi S.F. împotriva deciziei penale nr. 643 din 2 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate celor doi inculpaţi, durata arestării preventive de la 1 martie 2004 la 7 ianuarie 2005.
Obligă recurenta inculpată S.F. să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat Z.M. să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 811/2005. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 965/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
