ICCJ. Decizia nr. 3034/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința nr. 544 din 22 aprilie 2004, condamnă pe inculpatul P.F. la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000 și a art. 71 C. pen.
Instanța îl menține pe inculpat în stare de arest, iar din durata pedepsei îi deduce detenția preventivă de la 19 octombrie 2002 până la zi.
îl obligă la 150.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
în fine, instanța dispune să se restituie inculpatului suma de 50.000.000 lei, cauțiune.
Instanța motivează în esență, că, inculpatul, expert în cadrul S.G.G., a pretins suma de 1.000.000 dolari S.U.A., din care a primit 200.000 dolari S.U.A. de la numitul P.I., președintele C.A.B.I.R., prin intermediul numitei B.G., afirmând că va mitui magistrați de la Tribunalul București, pentru a soluționa "favorabil" cauza privind falimentul și procedura lichidării judiciare a sus-menționatei bănci.
Parchetul de pe lângă aceeași instanță și inculpatul declară apel.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 523/ A din 14 iunie 2004, respinge, ca nefondate, apelurile, menține pe inculpat în stare de arest, îi deduce în continuare detenția preventivă și îl obligă la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Parchetul de pe lângă aceeași instanță și inculpatul declară recurs.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia nr. 5062 din 7 octombrie 2004, admite recursul parchetului și casează în parte hotărârile atacate, în sensul că majorează de la 4 la 6 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului, pe care îl menține în stare de arest.
Prin aceeași decizie, instanța supremă respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, pe care îl obligă la 1.200.000 lei cheltuieli judiciare statului.
în baza art. 461 C. proc. pen., condamnatul contestă executarea deciziei înaltei Curți de Casație și Justiție, motivând că se numește P. și nu P., cum se scrie în dispozitiv, și că judecătorii care i-au respins recursul nu apar cu aceste nume în decretul de numire în funcție.
Contestația este nefondată.
Potrivit art. 461 C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Motivele invocate de contestator nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
în cauză, identitatea inculpatului este stabilită fără dubiu, cu toate datele sale de stare civilă.
De asemenea, judecătorii care au pronunțat decizia contestată sunt numiți în funcție prin decretul președintelui României.
Așa a fost, în baza art. 460 și a art. 462 C. proc. pen., contestația la executare a fost respinsă, iar contestatorul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3062/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2973/2005. Penal → |
|---|
