ICCJ. Decizia nr. 3062/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 877 din 25 iunie 2004, condamnă pe inculpații:
1) T.N. la 13 ani de închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I și alin. (4) teza III-a, cu referire la art. 2 lit. a) și art. 2 pct. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 71 C. pen. și
2) T.M. la 10 ani de închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) teza III-a, cu referire la art. 12 pct. 2 lit. a) și art. 2 pct. 2 lit. a) teza I lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 71 C. pen.
Inculpații sunt menținuți în stare de arest, iar din durata pedepselor li se deduce detenția preventivă, de la 23 august 2003 până la zi.
Inculpatul T.N. este obligat să plătească părții civile C.E.N. suma de 200.000.000 lei daune morale.
Inculpatul T.M. este obligat să plătească, aceleiași părți civile suma de 100.000.000 lei daune morale.
în baza art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 118 lit. d) C. pen., de la inculpatul T.N. este confiscat un telefon Nokia, iar de la inculpatul T.M. este confiscat un autoturism.
Inculpatului T.N. i se restituie suma de 1.000.000 lei, 20 dolari S.U.A. și 20 Euro.
Fiecare inculpat este obligat la câte 8.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că, în perioada decembrie 2002 - august 2003, împreună, inculpații au recrutat-o și sechestrat-o pe minora C.E.N. (16 ani), pe care au obligat-o, prin amenințare, să practice prostituția.
Inculpații declară apel cerând reducerea pedepselor.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 686 din 27 septembrie 2004, admite apelul inculpatului T.M., desființează în parte sentința și, rejudecând cauza, schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat, din art. 13 alin. (1) și (4) teza a III-a, cu referire la art. 12 pct. 2 lit. a) și art. 2 pct. 2 lit. a) teza I lit. a) din Legea nr. 678/2001, în art. 13 alin. (1) și (4) teza I, cu referire la art. 12 pct. 2 lit. a) și art. 2 pct. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 678/2001, texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la 10 ani de închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 din același cod.
Inculpatul este menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă, de la 23 august 2003 până la zi.
Apelul inculpatului T.N. este respins ca nefondat. El este menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă, de la 23 august 2003 până la zi.
Apelantul T.N. este obligat la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanța motivează că, inculpatului T.M. i s-a reținut, greșit, teza a III-a de la art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001, în loc de teza I și art. 2 pct. 2 lit. a), în loc de lit. c) din aceeași lege.
De asemenea, mai arată instanța de apel, hotărârea de condamnare a inculpatului T.N. este legală și temeinică sub toate aspectele.
Inculpații declară recurs, cerând, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu care prilej să fie asistați și apărați de un avocat abilitat să exercite această profesie, iar în subsidiar, reducerea pedepselor.
Critica este întemeiată.
Potrivit Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, este abilitat să pună concluzii, în instanță, numai avocatul înscris în tabloul baroului din care fac parte, barou component al U.N.B. din România.
în fața instanței de apel, inculpații au fost apărați de avocatul R.C. care nu este înscrisă în tabloul vreunui barou parte componentă a U.N.B. din România.
Or, potrivit art. 197 C. proc. pen., sunt prevăzute sub sancțiunea nulității dispozițiile privind asistarea inculpatului de către apărător, când asistarea, ca în acest caz, este obligatorie.
Apărați de un avocat care nu îndeplinește această calitate, potrivit legii, inculpații au fost, practic, lipsiți de apărare, nulitate care atrage casarea deciziei și trimiterea cauzei, pentru rejudecarea apelurilor.
Recursurile sunt nefondate.
Așa a fost, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursurile inculpaților au fost admise, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3087/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3034/2005. Penal → |
|---|
