ICCJ. Decizia nr. 3087/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 29 aprilie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 130/P/MF/Ap/2005 a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului T.Z.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 5 din 1 martie 2005 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, inculpatul a fost condamnat, în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.
Conform sentinței, la data de 5 iulie 2004, inculpatul a întreținut un act sexual de natură orală cu minorul P.R.D. în vârstă de 7 ani, prin constrângere și profitând de imposibilitatea acestuia de a-și exprima voința.
Instanța de control judiciar, investită cu apelul inculpatului împotriva hotărârii de condamnare, apreciază că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care a susținut că măsura de menținere a arestării preventive nu este legală solicitând punerea în libertate.
Recursul este nefondat.
în conformitate cu dispozițiile art. 3002C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea stării de arest.
Din examinarea actelor dosarului se constată că împotriva inculpatului T.Z., s-a luat măsura arestării preventive în baza art. 148 lit. b) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, constând în aceea că la data de 5 iulie 2004 a întreținut un act sexual oral cu minorul P.R.D., în vârstă de 7 ani, prin constrângere, profitând de imposibilitatea acestuia de a-și exprima voința.
Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, prin sentința penală nr. 5 din 1 martie 2005 a reținut, în urma analizării probelor cauzei, vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi.
Având în vedere probatoriul administrat și soluția pronunțată de tribunal, Curtea consideră că nu au dispărut temeiurile avute la luarea măsurii arestării preventive, că menținerea acestei măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată în raport de dispozițiile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 5 din Convenția pentru aplicarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și că punerea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în cadrul comunității ținând seama de natura faptei și împrejurările săvârșirii ei.
Față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
S-a stabilit ca onorariul pentru apărătorul din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3086/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3062/2005. Penal → |
|---|
