ICCJ. Decizia nr. 319/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin plângerea întemeiată de dispozițiile art. 2781C. proc. pen. și înregistrată pe rolul acestei instanțe, petentul M.T.A. a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului T.R.A., director al S.R.I. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, art. 206 C. pen., de calomnie și art. 259 C. pen., denunțare calomnioasă, care au condus la concedierea sa abuzivă, precum și la condamnarea sa ulterioară nedreaptă.
în motivarea plângerii, petentul a arătat că a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale împotriva numitului T.R.A., director al S.R.I., pronunțată de procurorul-șef al secției de urmărire penală și criminalistică, rezoluție care i-a fost comunicată, în data de 4 octombrie 2004, prin adresa cu nr. 21167/2063/2004 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și deși a atacat această rezoluție în data de 22 octombrie 2004, aceasta fiind data la care Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a primit plângerea sa adresată procurorului general, conform celor menționate pe recipisa poștală prin care i s-a confirmat primirea de către destinatar a plângerii sale, până în prezent nu a primit nici un răspuns, fapt pentru care în temeiul art. 2781alin. (1) și (2) a formulat prezenta plângere.
La dosarul cauzei au mai fost depuse o cerere din partea petentului ca răspuns la solicitarea cu numărul 4/B/2004 din 13 decembrie 2004, precum și comunicarea adresei cu nr. 21167/2063/2004 din 4 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, semnată de procuror șef secție, cu privire la sesizarea făcută privind pe T.R.A., în sensul că din verificările efectuate nu au rezultat indicii cu privire la săvârșirea unor fapte de natură penală, că împotriva ordinului prin care a fost trecut în rezervă poate formula contestație potrivit normelor în vigoare, iar plângerea formulată împotriva magistraților militari a fost trimisă, spre competentă soluționare, secției parchetelor militare din cadrul parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
De asemenea, a fost primită și depusă la dosar adresa nr. 2795/2004 din 16 martie 2005 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare care comunică înaintarea lucrării cu nr. mai sus menționat privind plângerile formulate de M.T.A. și modul lor de soluționare, arătând că acestea le-au fost trimise de secția de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție cu nr. de înregistrare 21167/2063/2004, iar referitor la dosarul nr. 4/B/2004 se menționează că acesta nu este înregistrat la secția parchetelor militare, însă se află înregistrat și este în curs de cercetare dosarul nr. 4/P/2005 format ca urmare a plângerii lui M.T.A. împotriva unor magistrați militari și a unor ofițeri S.R.I.
în dosarul nr. 2795/2004 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare se află referatul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică nr. 21167/2063/2004 din 28 septembrie 2004 în care se arată că M.T., încarcerat în Penitenciarul Rahova a formulat două plângeri, care formează obiectul prezentei lucrări.
în prima plângere, petentul a afirmat că T.R.A. a dispus în mod abuziv trecerea sa în rezervă și a avizat un comunicat de presă care are un conținut calomnios. Petentul a făcut o analiză a împrejurărilor în care a fost trecut în rezervă, menționând, în esență că cercetarea administrativă a fost superficială, legea a fost greșit aplicată și nu i s-a comunicat ordinul directorului S.R.I. de trecere în rezervă.
în referat se apreciază că cele arătate anterior nu pot constitui decât motive de contestație a ordinului în cauză și nu o faptă penală, precum și că petentul tinde a-și realiza drepturile născute dintr-un raport juridic de muncă prin formularea unei plângeri, în cadrul procesual penal, aspect inadmisibil. în ceea ce privește comunicatul de presă, petentul a contestat conținutul acestuia, susținând că în mod fals s-a reținut că a fost prins în flagrant, că a săvârșit mai multe infracțiuni și că a fost trecut în rezervă pentru încălcarea normelor de muncă specifice.
Se menționează că fără putință de tăgadă, comunicatul S.R.I. dat publicității, nu poate constitui, prin conținutul său o faptă care ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 205 sau art. 206 C. pen.
La nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Iași a fost constituită cauza penală cu nr. 216/P/2002 privind pe M.T.A., cercetat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 169 alin. (2) C. pen. și art. 242 C. pen., s-a emis mandatul de arestare nr. 1 din 9 mai 2002, reținându-se că inculpatul, în timp ce era ofițer activ cu grad de sublocotenent, în cadrul secției de informații Iași a S.R.I., a sustras documente ce constituiau secrete de stat și care erau de natură să pună în pericol siguranța statului, iar după trecerea sa în rezervă a încercat să le valorifice mai multor persoane, printre care și lui D.I., contra sumei de 500 dolari S.U.A., cauza fiind deferită instanțelor de judecată.
Se mai apreciază în referat că afirmațiile petentului sunt subiective, de circumstanță și ating fondul cauzei, împrejurare în care procurorul nu se poate substitui judecătorului investit cu soluționarea dosarului în care M.T.A. are calitatea de inculpat.
în cea de-a doua plângere, petentul a relevat aspecte pe care le-a apreciat ca fiind fapte de natură penală, comise de magistrații procurori militari.
în referat s-a propus față de cele expuse, ținând cont și de calitatea magistraților împotriva cărora se face plângere, respingerea petiției privind pe T.R.A., ca neîntemeiată și trimiterea celei de-a doua petiții la secția parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.
Examinând plângerea formulată de petentul M.T.A. în condițiile art. 2781C. proc. pen., împotriva referatului Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică cu nr. 21167/2063/2004 din 28 septembrie 2004, înalta Curte apreciază plângerea ca fiind inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta.
în conținutul dispozițiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut că, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - art. 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Așa cum rezultă din norma procedurală menționată, plângerea care are un asemenea temei vizează expres și limitativ ca acte procedurale rezoluția sau ordonanța procurorului în raport cu soluțiile de netrimitere în judecată menționate.
Or, din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 28 septembrie 2004 în lucrarea cu nr. 21167/2063/2004 a fost dat un referat de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, astfel că plângerea petentului întemeiată pe dispozițiile art. 2781C. proc. pen., este inadmisibilă, față de felul și natura juridică a actelor procedurale, respectiv rezoluție sau ordonanță, impuse expres și limitativ de norma menționată.
Față de aceste considerente, înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul M.T.A. împotriva referatului Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică cu nr. 21167/2063/2004 din 28 septembrie 2004.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei a reprezentat onorariul pentru apărarea din oficiu a petentului, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 310/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3123/2005. Penal → |
|---|
