ICCJ. Decizia nr. 3123/2005. Penal

Decizii penale ICCJ 2005

Prin sentința penală nr. 302 din 28 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 3175/2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b) și e) C. pen., prin completarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.Șt.C. la pedepsele de :

- 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă.

în baza art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de:

- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

în baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2706 din 5 decembrie 2003 a Judecătoriei Arad și s-a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa stabilită anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani și 8 luni închisoare în regim de detenție.

în baza art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b) și e) C. pen., prin completarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, a fost condamnat inculpatul D.M. la pedeapsa de:

- 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă.

în baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de:

- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

în baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, pedeapsă rezultantă pe care inculpatul o va executa în regim de detenție.

în baza art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.A.V. la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în regim de detenție.

în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. b) C. pen., raportat la art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.C. la pedeapsa de:

- 2 ani închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

în baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

în baza art. 350 alin. (1) C. pen., modificat prin Legea nr. 159 din 2004 a menținut măsura arestării preventive privind pe inculpații D.Șt.C. și D.M.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), au dedus din pedeapsa aplicată inculpaților D.Șt.C. durata reținerii de la 16 martie 2004 și durata arestării preventive de la 17 martie 2004 la zi, D.M. durata reținerii de la 11 martie 2004 și durata arestării preventive de la 12 martie 2004 la zi, O.A.V. și G.C. durata reținerii de 24 ore din 11 martie 2004 până la 12 martie 2004.

în baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpați 5 recipienți plastic cu capacitatea de 60 litri fiecare, care au servit la comiterea infracțiunii, în vederea distrugerii.

în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 14 și art. 15 C. proc. pen., art. 998 - art. 999 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată constituită parte civilă, N.I. și a obligat în solidar pe inculpații D.Șt.C. și D.M. la plata către acesta a sumei de 70.000.000 lei cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor.

în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 14 și art. 15 C. proc. pen., art. 998 - art. 999 C. civ., a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă A. SA Șiria și în consecință:

Au obligat în solidar pe inculpații D.Șt.C. și D.M. la plata către partea civilă a sumei de 20.520.000 lei reprezentând contravaloarea cantității de 900 litri motorină sustrasă în noaptea de 25 februarie 2004.

Au fost obligați în solidar inculpații D.Șt.C., D.M. și O.A.V. la plata către partea civilă a sumei de 9.319.500 lei, totalul 12.426.000 lei reprezentând contravaloarea cantității de 545 litri motorină sustrasă în noaptea de 25 februarie 2004.

S-a constatat achitată cotă-parte din prejudiciu, în sumă de 3.106.500 lei, de la inculpatul G.C. cu chitanța nr. 8992277 din 18 iunie 2004.

Au fost obligați în solidar inculpații D.Șt.C. și D.M. la plata către partea civilă a sumei de 11.268.196 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare achitate de societate pentru partea vătămată N.I.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

1. în noaptea de 25 februarie 2004, inculpații D.Șt.C. și D.M., printr-o spărtură în gardul împrejmuitor al SC A. SA Șiria au pătruns în incinta societății, au înlăturat lacătul existent pe primul bazin și au sustras cantitatea de 900 litri motorină în valoare de 20.520.000 lei.

Inculpații și-au procurat în prealabil 5 butoaie din plastic a câte 60 l și 2 butoaie de 40 l în vederea sustragerii de motorină. Motorina sustrasă a fost vândută de inculpatul D.M. tractoriștilor care lucrează la pădure cu suma de 4.500.000 lei, sumă pe care a împărțit-o cu inculpatul D.Șt.C.

Fapta descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 - art. 209 lit. a) și g) C. pen. și a fost reținută de instanță din coroborarea autodenunțului și declarațiilor inculpatului D.M. cu prilejul confruntării din data de 16 martie 2004 dintre acesta și inculpatul D.Șt.C., cu declarațiile martorilor C.M., S.I., I.V. și P.G. (audiați în condițiile art. 861și art. 862C. proc. pen.).

Astfel, prin înscrisul intitulat "autodenunț", inculpatul D.M. a prezentat în detaliu modalitatea în care împreună cu inculpatul D.Șt.C. au sustras motorină, modul în care au transportat-o și în care au valorificat-o.

Revenirea ulterioară a inculpatului D.M. de la urmărire penală și din instanță, în sensul că cele menționate în "autodenunț" i-au fost dictate și impuse de lucrătorii de poliție nu este plauzibilă, sens în care instanța nu a luat-o în considerare. Martorii menționați anterior au declarat că la fața locului s-au găsit urmele unor roți de autoturism și încălțăminte pe zăpadă, a fost văzut în aceeași noapte un autoturism marca Dacia 1300 culoare crem care se îndrepta pe câmp înspre SC A. SA Șiria, autoturism în care se aflau inculpatul D.M. și D.Șt.C.

Din declarația martorului C.M. instanța a reținut că, după furtul comis în noaptea de 25 februarie 2004, motorina care a rămas în primul bazin a fost introdusă în cel de-al doilea bazin. Această împrejurare i-a fost cunoscută inculpatului D.Șt.C., dat fiind că locuința familiei D. este amplasată în apropierea societății, existând un câmp vizual perfect spre această societate.

2. în seara zilei de 9 martie 2004, inculpatul D.M. se afla împreună cu inculpatul O.A.V. în fața unui bar din Miniș, când a fost sunat pe telefonul mobil de inculpatul D.Șt.C.

După convorbirea telefonică inculpatul D.M. i-a propus inculpatului O.A.V. să meargă împreună cu el și cu D.Șt.C. în acea noapte să sustragă motorină de la SC A. SA Șiria pentru că s-a vorbit cu paznicul și totul este aranjat.

Inculpatul D.M. a luat de la domiciliul său 3 bidoane a câte 60 l fiecare, le-a pus în autoturismul proprietatea personală Dacia 1310 după care împreună cu inculpații D.Șt.C. și O.A.V. s-au deplasat la locuința inculpatului G.C. căruia i-au propus să se deplaseze cu căruța lui până în apropierea gardului împrejmuitor al SC A. SA Șiria pentru a transporta combustibilul sustras, urmând a-i plăti suma de 1.000.000 lei pentru transport. Inculpații i-au spus lui G.C. că s-au vorbit cu paznicul și că nu este nici o problemă.

Odată ajunși în apropierea societății, inculpatul G.C. a rămas în căruță, la o distanță de aproximativ 200 m de poarta principală, iar ceilalți trei inculpați au pătruns în incinta societății, prin spărtura din gard, fiind conduși de inculpatul D.Șt.C. la bazinul din mijloc. Inculpatul D.M. au îndepărtat lacătul bazinului cu o rangă de fier, după care inculpații D.Șt.C. și O.A.V. au început să umple cu motorină recipienții, D.M. a fost trimis de D.Șt.C. la o distanță de 30 m pentru a vedea eventuala venire a paznicului.

în jurul orelor 24,00, paznicul N.I. a auzit zgomot la bazinul în care era depozitată motorina, situație în care a ieșit din birou și a văzut două persoana care sustrăgeau motorină. în acest moment, inculpatul O.A.V. speriat de venirea paznicului, a fugit la G.C. căruia i-a relatat despre cele întâmplate și au plecat cu căruța la domiciliul acestuia.

în căruță se aflau patru bidoane cu motorină încărcate anterior venirii paznicului.

După fuga lui O.A.V., inculpații D.Șt.C. și D.M. au fugit înspre poarta principală a societății dar au constatat că este închisă, situație în care s-au întors dar s-au întâlnit față în față cu partea vătămată N.I. care avea în mână o bâtă.

Cei doi inculpați l-au lovit pe paznic de mai multe ori cu picioarele după care inculpatul D.Șt.C. i-a luat paznicului bâta din mână și i-a aplicat mai multe lovituri pe toate suprafețele corpului până când bâta s-a rupt în trei fragmente. După ce paznicul a fost doborât la pământ, inculpatul D.M. a rămas lângă acesta pentru a-l împiedica să se ridice sau să strige după ajutor și lovindu-l de câteva ori, partea vătămată încerca să se ridice. în acest timp inculpatul D.Șt.C. a plecat să umple cu motorină și ceilalți recipienți după care a revenit împreună cu D.M. au părăsit incinta societății.

După plecarea inculpaților, partea vătămată s-a deplasat la locuința martorului R.C. care a sesizat telefonic salvarea și poliția.

Inculpații D.M. și D.Șt.C. au ajuns, în jurul orei 2,00, noaptea la domiciliul lui G.C., căruia i-au spus că l-au bătut pe paznic.

în ziua de 10 martie 2004, inculpatul D.Șt.C. s-a deplasat la domiciliul inculpatului G.C. și i-a cerut să despotcovească calul și să înlocuiască o roată de la căruță pentru a nu fi depistat după urmele lăsate la fața locului. La domiciliul inculpatului G.C. se afla și martorul H.M. care l-a ajutat pe acesta să despotcovească calul și să schimbe roata de la căruță ca urmare a discuției pe care G.C. a avut-o cu D.Șt.C.

Potcoavele și roata de la căruță au fost date de inculpatul G.C. martorului, de la care au fost ridicate de organele de poliție în data de 11 martie 2004.

Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 8827 din 12 martie 2004 instanța reține că urma de potcoavă ridicată cu ajutorul unui mulaj din ipsos, în cauză, prin fapta comisă în data de 9 martie 2004 a fost creată de potcoava piciorului stâng spate a calului ce aparține numitului G.C., iar fragmentul de urmă de pneu ridicat în aceleași împrejurări a fost creat de roata din partea stângă spate a căruței aparținând aceleiași persoane.

în data de 18 aprilie 2004 s-a efectuat o percheziție domiciliară la domiciliul inculpatului D.Șt.C. în prezența martorilor asistenți U.L. și B.T., ocazie cu care s-au găsit o pereche de pantofi sport. De asemenea, impresiunile de pe talpa pantofilor au fost comparate cu urmele de încălțăminte ridicate din mulaj de la locul faptei, iar raportul de constatare tehnico-științifică nr. 88296 din 19 martie 2004 a concluzionat că urmele de încălțăminte ridicate de la locul comiterii faptei, în noaptea de 9 martie 2004 au fost create de talpa pantofilor stâng și drept ridicate de la numitul D.Șt.C.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 136/ A din 3 din 12 martie 2004, instanța a reținut că persoana vătămată N.I., paznic la SC A. Șiria a fost internat la data de 10 martie 2004 la Spitalul Clinic jud. Arad, secția chirurgie, cu diagnosticul traumatism facial acut deschis, plăgi contuze ale scalpului, fractură oase bazale, fractură maximo malare stângă, fracturi bazin, policontuzii. Prin completarea la acest raport de expertiză medico-legală s-a concluzionat că leziunile datează din 10 martie 2004 și necesită pentru vindecare un număr de 65 zile îngrijiri medicale.

Partea vătămată N.I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000.000 lei reprezentând daune morale pentru suferința produsă.

SC A. SA Șiria s-a constituit parte civilă cu sumele de 20.520.000 lei reprezentând contravaloarea motorinei sustrase în data de 25 aprilie 2004.; 12.426.000 lei reprezentând contravaloarea motorinei sustrase în data de 10 martie 2004 și 11.268.196 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate N.I. și achitate de societate.

Din probele administrate în cauză instanța a înlăturat declarația martorului D.Șt.C., tatăl inculpatului și B.G. prin care s-a încercat a se demonstra că inculpatul D.Șt.C. a fost la domiciliu în seara, respectiv, noaptea de 9 martie 2004, deoarece nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă, în sensul că ceilalți trei inculpați au declarat că inițiativa comiterii faptelor i-a aparținut lui D.Șt.C. care a stabilit în concret modul de operare și i-a condus la bazinele de unde au sustras motorină. Mai mult, martorul B.G. și-a schimbat în mod nejustificat declarația cu privire la acest aspect în fața instanței, motivat de aceea că la urmărirea penală a dat o declarație în grabă și nu și-a putut aminti evenimentele.

Legat de chestiunea avansată în instanță de apărătorul inculpatului D.Șt.C., în sensul că tatăl inculpatului ar fi purtat pantofi sport ridicați cu ocazia percheziției și a căror urme au fost analizate prin raportul de constatare tehnico-științifică, instanța a reținut din înscrisul solicitat de la SC A. Șiria pentru clarificarea acestui aspect, că nici directorul societății și nici șeful de secție nu au cunoștință de faptul că numitul D.Șt.C. să fi fost în unitate în data de 9 martie 2004. Din declarația strungarului C.G. reiese că tatăl inculpatului a fost în unitate doar la o săptămână după furtul din 25 februarie 2004 întâlnindu-se cu acesta în apropierea atelierului mecanic și nicidecum în zona bazinului de motorină de unde au fost ridicate urmele în data de 10 martie 2004.

Având în vedere faptul că leziunile provocate părții vătămate au necesitat un număr de 65 zile de îngrijiri medicale, instanța a apreciat că se impune completarea încadrării juridice dată faptei de tâlhărie săvârșită de inculpații D.Șt.C. și D.M. și cu lit. e) a alin. (21) din art. 211 C. pen., respectiv tâlhăria a avut vreuna din urmările arătate în art. 182 C. pen., ceea ce presupune și numărul de zile de îngrijiri medicale.

Fapta inculpatului D.Șt.C. săvârșită în noaptea de 9 martie 2004, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b) și e) C. pen., prin completarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitor.

Fapta aceluiași inculpat comisă, în data de 25 februarie 2004, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului D.M. săvârșită, în noaptea de 9 martie 2004, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b) și e) C. pen., prin completarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu.

Fapta inculpatului D.M. săvârșită, în data de 25 februarie 2004, astfel cum a fost descrisă anterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen.

A fost apreciată, ca nefondată, cererea inculpatului D.M. formulată în scris, prin avocat, și depusă la dosar pentru termenul din 19 iulie 2004 în sensul schimbării încadrării juridice a faptei prin rechizitoriu din tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, pentru fapta din 9 martie 2004 deoarece din ansamblul probator administrat în cauză reiese faptul că inculpatul a lovit partea vătămată cu picioarele iar, după ce aceasta a căzut la pământ, a rămas lângă ea, lovind-o de fiecare dată când încerca să se ridice. Faptul că între acest inculpat și D.Șt.C. nu a existat o înțelegere prealabilă săvârșirii faptei nu are relevanță, deoarece intenția de săvârși tâlhăria sub aspectul legăturii subiective dintre coautori a intervenit în momentul în care condițiile obiective avute în vedere inițial s-au schimbat prin apariția paznicului.

Fapta inculpatului O.A.V. săvârșită, în noaptea de 9martie 2004, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen.

Fapta inculpatului G.C. săvârșită, în noaptea de 9 martie 2004, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 și art. 209 lit. c) și g) C. pen.

împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații D.Șt.C., D.M. și O.A.V., criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei condamnări a primilor doi inculpați în lipsa unui probatoriu solid și prejudicierea intereselor acestora prin "completarea" încadrării juridice dată faptei de tâlhărie, precum și pentru netemeinicie, sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului O.A.V.

Prin decizia penală nr. 43/ A din 20 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței penale sus menționate.

împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații D.Șt.C., D.M. și O.A.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

în concret, inculpatul D.M. arătă că, referitor la fapta din 25 februarie 2004 s-a făcut o greșită aplicare a legii (cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen.) întrucât autodenunțul său, făcut în lipsa avocatului și ca urmare a promisiunii organelor de cercetare că va beneficia de un tratament favorabil, nu se coroborează decât cu declarațiile martorilor audiați sub acoperire, declarații care conțin imprecizii și sunt lipsite de credibilitate.

Mai arată că, în cele 5 butoaie de câte 60 litri și 2 butoaie de câte 40 litri, este logic că nu încăpeau 900 litri, ci doar 380 litri, totodată fiind ilogică și reținerea de către instanță a împrejurării că, într-un autoturism Dacia, s-au putut transporta 900 litri motorină și 2 persoane, greutatea totală a acestora depășind 1000 Kg. Nedovedindu-se nici împrejurarea că a vândut motorina unor tractoriști, inculpatul solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Referitor la infracțiunea de tâlhărie, inculpatul D.M. contestă reținerea în sarcina sa a împrejurării că a exercitat violențe asupra paznicului, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat (cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen.), precum și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege (cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.) ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, constând în lipsa antecedentelor penale, poziția sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, precum și împrejurarea că a împiedicat producerea unor urmări mai grave pentru partea vătămată, prin întreruperea agresiunii exercitate de coinculpatul D.Șt.C.

în ceea ce privește recursul inculpatului D.Șt.C., acesta a arătat că instanțele de fond și apel nu au dat dovadă de rol activ în vederea aflării adevărului, neadmițând cererea sa pentru administrarea de probe în apărare sau înlăturându-le nejustificat dar reținând, în schimb, probe nelegale (declarațiile martorilor audiați sub acoperire și ridicarea unei perechi de pantofi cu ocazia percheziției efectuate în data de 18 aprilie 2004). Mai arată că schimbarea încadrării juridice dată faptei de tâlhărie, prin reținerea agravantei prevăzute de art. 21lit. e) C. pen., s-a făcut neprocedural, cu încălcarea prevederilor. art. 334 C. proc. pen. în raport de aceste motive, recurentul a solicitat casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru refacerea probatoriului, cu respectarea dispozițiilor procedurale și, în subsidiar, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Inculpatul O.A.V. a criticat hotărârile doar pentru netemeinicie, solicitând reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special și suspendarea condiționată a acesteia în raport de sinceritatea de care a dat dovadă, contribuția redusă la săvârșirea faptei, lipsa antecedentelor penale și valoarea modică a prejudiciului (cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.).

Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, înalta Curte constată următoarele:

1. în ceea ce privește recursurile declarate de inculpații D.Șt.C. și D.M., acestea sunt întemeiate doar cu privire la cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligați către SC. A. SA Șiria. într-adevăr, din rechizitoriu și hotărârile atacate reiese că, în noaptea de 25 februarie 2004, cei doi inculpați și-au procurat 5 recipienți a câte 50 litri și 2 a câte 40 litri, ceea ce înseamnă că în acele butoaie încăpeau doar 380 litri motorină. în raport de prețul comunicat de partea civilă în adresa nr. 46 din 13 martie 2004, rezultă că prejudiciul real cauzat prin fapta celor doi inculpați este de 8 664 000 lei (380 litri x 22 800 lei/litru).

Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., de către instanța de fond, Curtea constată că, anterior începerii dezbaterilor la instanța de fond, la solicitarea procurorului, s-a pus în discuția părților încadrarea juridică dată faptei de tâlhărie, în sensul reținerii și a agravantei prevăzută de alin. (21) lit. e) al art. 211 C. pen. Folosirea improprie a termenului de "completare" a încadrării juridice în loc de "schimbare", nu atrage nulitatea relativă a hotărârii, nefiind prejudiciate intereselor inculpaților care au avut posibilitatea să-și formuleze punctul de vedere prin intermediul apărătorilor de care erau asistați.

în ceea ce privește susținerile inculpaților, în sensul lipsei probelor certe pentru stabilirea vinovăției în săvârșirea infracțiunii de furt calificat, se remarcă faptul că instanța de fond a făcut o analiză detaliată a probelor, reținând sau înlăturat motivat fiecare probă și arătând, totodată, modul în care acestea se coroborează. Revenirea inculpatului D.M. asupra autodenunțului și asupra celor declarate cu ocazia confruntării din data de 16 martie 2004, în prezența avocatului, sau faptul că martorii au fost audiați în condițiile art. 861și 862 C. proc. pen., iar relatările lor nu sunt foarte precise sub unele aspecte, nu sunt de natură să conducă la concluzia nevinovăției inculpaților, întrucât, potrivit art. 63 alin. (2) din același cod, probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală au servit la aflarea adevărului, fiind coroborate cu declarațiile martorilor.

De asemenea, nici susținerile inculpatului D.M. cum că nu a exercitat violențe asupra paznicului și nici nu s-a înțeles anterior cu inculpatul D.Șt.C. în acest sens, nu sunt întemeiate, instanțele reținând motivat participarea sa distinctă la agresarea paznicului, hotărârea fiind luată pe parcursul derulării acțiunii de sustragere, astfel că solicitarea de schimbare a încadrării juridice în furt calificat și, pe cale de consecință, de reducere corelativă a pedepselor, este nefondată, fiind respinsă în mod corect de către instanța de fond și apel.

Față de toate aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond și cea de apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62,art. 63 și art. 69 C. proc. pen., stabilind împrejurările comiterii faptelor și vinovăția inculpaților, astfel că solicitarea acestora de a se restitui dosarul la instanța de fond în vederea refacerii cercetării judecătorești sau de a se pronunța achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este nefondată, ca și solicitarea de schimbare a încadrării juridice sau de reducere a pedepselor, pentru inculpatul D.M.

2. în ceea ce privește recursul inculpatului O.A.V., ce vizează reducerea pedepsei și schimbarea modalității de executare, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, deoarece sunt întrunite condițiile de aplicare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art. 81 C. pen., respectiv, pedeapsa aplicată este de 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, iar în raport ce circumstanțele sale personale (în vârstă de 23 ani la data săvârșirii faptei, are un copil minor în întreținere, a avut o contribuție redusă la săvârșirea faptei și o poziție sinceră pe parcursul procesului penal, prejudiciul cauzat prin infracțiune este mic), se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea în regim de detenție.

Pe de altă parte, solicitarea inculpatului de a reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzutr de art. 74 C. pen., nu poate fi primită întrucât împrejurările invocate au fost deja avute în vedere la dozarea pedepsei în cuantumul minim prevăzut de lege, iar o reducere a acesteia sub minimul prevăzut de lege nu se justifică față de celelalte criterii de individualizare, respectiv, împrejurările săvârșirii faptei și gradul de pericol social ridicat al acesteia.

Pentru toate aceste considerente, înalta Curte, văzând și prevederile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpații D.Șt.C., D.M. și O.A.V., va casa în parte sentința și decizia atacată numai cu privire la cuantumul despăgubirilor la care au fost obligați inculpații D.Șt.C. și D.M. către partea civilă SC A. Șiria, acestea urmând a fi reduse conform celor arătate la pct. 1 al prezentei decizii; totodată, se va dispune suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului O.A.V., făcându-se aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 82 și art. 83 C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., s-a computat durata arestării preventive, la zi pentru inculpații D.Șt.C. și D.M., iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.

← ICCJ. Decizia nr. 319/2005. Penal  ICCJ. Decizia nr. 3473/2005. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3123/2005. Penal