ICCJ. Decizia nr. 3362/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 408 din 29 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Ialomița, au fost condamnați inculpații C.T. și C.F.D. la câte un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
Conform art. 71 C. pen., li s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepselor.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate reținerea și arestarea preventivă a inculpaților începând cu data de 15 iunie 2004 și până la 27 octombrie 2004.
S-a luat act că partea vătămată I.V. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpații au fost obligați la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că, în seara de 14 iunie 2004, inculpații s-au întâlnit în barul aparținând SC L.M.C. V. SRL Făcăeni, în care se mai aflau C.N., A.M., Ș.L., P.I., C.N., C.F. și partea vătămată I.V.
La ora închiderii, inculpatul C.F.D. și C.N. au părăsit barul cu intenția de a merge la un alt local din comună. Acesta fiind închis, cei doi s-au deplasat spre casă, însă, pe drum s-au întâlnit cu P.I. și I.V.
Prima instanță a mai constatat că P.I. a lovit cu pumnul, în zona feței pe C.N. La scurt timp, la locul faptei au sosit și inculpatul C.T. însoțit de A.M.P., Ș.L. și C.N.G., care împreună cu inculpatul C.F.D. au lovit pe numitul P.I. care a căzut în stare de inconștiență la pământ, dar ulterior nu a făcut plângere penală.
La rândul său I.V., care era străin de sat a plecat, în grabă, pentru a ajunge la locuința rudei sale, dar a fost urmărit de agresori în frunte cu inculpații C.T. și C.F.D.
Partea vătămată I.V., motivează instanța, a fost ajuns din urmă de inculpatul C.F.D. care printr-o lovitură aplicată la ceafă, l-a doborât la pământ după care a fost lovit de cei doi inculpați până când a ajuns în stare de inconștiență. După aceea, la propunerea inculpatului C.T., partea vătămată a fost deposedată de pantofi și pantaloni.
Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni produse prin lovire cu un corp dur, ce au necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale de la producerea traumatismului, astfel cum se concluzionează în raport de expertiză medico-legală nr. 717 din 16 septembrie 2004 efectuat de S.M.L. Ialomița, dar nu a fost internată în spital și nu s-a constituit parte civilă.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 14 din 12 ianuarie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați prin care C.T. a susținut că nu a participat la comiterea infracțiunii de tâlhărie împotriva părții vătămate, solicitând achitarea sa, iar C.F.D. a cerut reducerea pedepsei aplicate.
împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs inculpații, care prin motivele de casare comune depuse la dosar, au solicitat achitarea pentru infracțiunea de tâlhărie, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece nu au comis fapta cu intenție. Este adevărat că au urmărit pe I.V. deoarece au crezut că acesta le-a agresat un prieten și că inculpatul C.F.D. l-a lovit, iar victima a căzut la pământ și l-a dezbrăcat de tricou, blugi și i-a scos pantofii din picioare, dar nu cu intenția de a-l jefui ci din dorința de a face o glumă. Recurentul C.T. a susținut că nu a avut nici o contribuție la comiterea infracțiunii, în sensul că nu a lovit partea vătămată și nici nu a deposedat-o de vreun bun.
Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt nefondate.
Instanțele au stabilit o reală situație de fapt, în concordanță cu probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, iar încadrarea juridică este legală.
Infracțiunea de tâlhărie a fost corect reținută pe baza declarațiilor inculpatului C.F.D. care a recunoscut în mod constant că l-a lovit pe partea vătămată I.V. deoarece acesta i-a rupt tricoul și din acest motiv i-a luat pantalonii pe care i-a dat lui C.T. și pantofii care au fost găsiți la domiciliul său de organele de poliție.
Inculpatul C.T. a recunoscut că, în noaptea de 14 iunie 2004, a fost prezent la conflictul dintre grupul de tineri din care făcea parte și P.I. și I.V., dar a precizat că nu a lovit pe partea vătămată însă a luat pantalonii victimei de la C.F.D., i-a ascuns sub tricou, iar ulterior i-a aruncat.
Din declarațiile martorilor C.N.G., O.D., A.M.P., D.R. rezultă cu certitudine ca inculpații au participat la conflictul cu partea vătămată și i-au luat pantalonii și pantofii pe care îi purta.
în mod just instanțele anterioare au înlăturat apărarea inculpatului C.T. care a susținut că a intervenit pentru a aplana conflictul dintre părți, imobilizându-l pe martorul Ș.L. care a lovit victima, deoarece martorul s-a aflat la o distanță de 10 metri de locul incidentului, iar inculpatul a luat pantalonii lui I.V. și în drum spre casă i-a abandonat.
în raport de probele analizate se constată că faptele inculpaților sunt dovedite cu prisosință, fiind corect reținute, iar condamnarea lor este legală.
în consecință, urmează ca recursurile declarate de inculpați să fie respinse, ca nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții au fost obligați la câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3366/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3332/2005. Penal → |
|---|
