ICCJ. Decizia nr. 3366/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1324 din 19 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea condamnatului I.C. privind revizuirea sentinței penale nr. 635 din 25 iunie 2003, pronunțată de aceeași instanță.
Instanța de fond a reținut că motivele invocate de condamnat privind administrarea unor noi probe și schimbarea încadrării juridice a faptei din tâlhărie în furt calificat nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Apelul revizuientului a fost respins de Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 967 din 15 decembrie 2004.
împotriva deciziei a declarat recurs revizuientul I.C. reiterând motivele arătate în cerere și cele invocate în apel solicitând administrarea altor probe, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în furt calificat și reducerea pedepsei astfel cum a precizat în ultimul cuvânt.
Recursul este nefondat.
Este de reținut că, prin sentința penală nr. 635 din 25 iunie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2213 din 22 aprilie 2004, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, I.C. a fost condamnat la 15 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și art. 37 lit. a) C. pen.
Tribunalul a reținut că, în ziua de 22 decembrie 2001, I.C. și ceilalți 3 coinculpați au exercitat acte de violență asupra părții vătămate și au deposedat-o de suma de 32.000.000 lei, în incinta Complexului Comercial E.
în mod just instanțele au constatat că cererea de revizuire, formulată de condamnat, prin care se solicită completarea probelor și schimbarea încadrării juridice a faptei nu poate fi admisă.
Potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., invocat în motivarea cererii, se poate cere revizuirea unei hotărâri atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Dispoziția se conjugă cu prevederile alin. (2) din același articol, care completează ipoteza de mai sus precizând că motivul constituie cauză de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
în raport de motivul invocat de condamnat, corect instanțele au constatat că cererea sa de revizuire nu este fondată, deoarece nu a prezentat fapte sau împrejurări descoperite ulterior judecării cauzei, care să nu fi fost cunoscute de instanță în momentul pronunțării hotărârii.
Toate probele au fost corect apreciate de instanțe care au constatat vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie și au respins cererea de schimbare a încadrării juridice din această faptă în infracțiunea de furt calificat.
De asemenea, motivul invocat de revizuient în ultimul cuvânt, referitor la greșita individualizare a pedepsei, nici acesta nu se regăsește printre motivele prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
în consecință, urmează ca recursul declarat de revizuient să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3419/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3362/2005. Penal → |
|---|
