ICCJ. Decizia nr. 393/2005. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 393/2005
Dosar nr. 7329/2004
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1033 din 31 august 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul D.S.G. a fost condamnat la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 20 mai 2003 la zi şi l-a obligat la 700.000 lei despăgubiri către partea civilă SC H. SA Argeş şi la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în fapt, că, inculpatul, în noaptea de 18 mai 2003, împreună cu alţi făptuitori, rămaşi neidentificaţi, a pătruns cu o căruţă în punctul de lucru din comuna Cernica, jud. Ilfov al SC H. SA, filiala Argeş, la km 15 pe Autostrada Bucureşti – Constanţa, de unde a sustras 20 dulapi cherestea, ameninţând şi zgârâind cu un cuţit în zona gâtului pe paznicul D.O.M.
Prin Decizia penală nr. 875 din 22 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a desfiinţat în parte sentinţa în sensul că s-a majorat pedeapsa la 5 ani închisoare şi s-a dedus din pedeapsă şi reţinerea din 19 mai 2003 şi totodată, s-a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, susţinând că nu a exercitat violenţe asupra părţii vătămate, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată a susţinut că inculpatul a ameninţat-o şi lovit-o cu un cuţit, în zona gâtului, în care sens a prezentat şi un act medico-legal din care rezultă că a suferit 3 excoriaţii laterocervical, care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale timp de 2 zile.
De asemeni, partea vătămată a recunoscut pe inculpat cu ocazia prezentării spre identificare într-un grup de persoane, iar leziunile suferite sunt atestate şi în planşa fotografică întocmită.
Prin urmare, instanţa de fond a dat faptei comise de inculpat o corespunzătoare încadrare juridică, astfel că sub acest aspect, recursul declarat de inculpat nu este fondat şi urmează a fi respins.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive şi va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S.G. împotriva deciziei penale nr. 875 din 22 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 19 mai 2003 la 19 ianuarie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 390/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | ICCJ. Decizia nr. 3956/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
