ICCJ. Decizia nr. 3957/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3957/2005
Dosar nr. 3866/2005
Şedinţa publică din 27 iunie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 2 iunie 2005, dată în dosarul nr. 1111/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, investită cu judecarea apelurilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi ale inculpaţilor declarate împotriva sentinţei penale nr. 199 din 16 februarie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a apelanţilor inculpaţi O.I. şi B.J. în baza art. 3002, raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor se menţin şi impun în continuare privarea lor de libertate, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Inculpaţii O.I. şi B.J. au declarat recurs împotriva încheierii menţionate, solicitând casarea acesteia, revocarea arestării preventive şi punerea lor deîndată în libertate, deoarece nu se mai justifică menţinerea acestei măsuri.
Recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate.
Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care lege prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În speţă, prin sentinţa penală nr. 199 din 16 februarie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, printre alţii, inculpatul O.I. a fost condamnat la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi la 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului O.I. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă a mai fost condamnat şi inculpatul B.J. la 14 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pedepse care au fost contopite şi i s-a aplicat inculpatului sancţiunea cea mai grea de 14 ani închisoare, care a fost sporită cu un an, dispunându-se ca în final B.J. să execute 15 ani închisoare.
În cursul judecăţii apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţi împotriva sentinţei primei instanţe, prin încheierea din 2 iunie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în conformitate cu art. 3002, raportat la art. 160b C. proc. pen., a menţinut corect arestarea inculpaţilor.
În raport de gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor de către instanţa de fond şi întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, Înalta Curte apreciază că în mod just curtea de apel a menţinut starea de arest a acestora.
În consecinţă, urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţii O.I. şi B.J. să fie respinse ca nefondate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul pentru interpretul de limbă maghiară, desemnat pentru inculpatul B.J. se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii O.I. şi B.J. împotriva încheierii din 2 iunie 2005, dată în dosarul nr. 1111/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească suma de câte 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă maghiară desemnat pentru inculpatul B.J. se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3956/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3959/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
