ICCJ. Decizia nr. 390/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 390/2005
Dosar nr. 7187/2004
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2005
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1291 din 14 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a dispus condamnarea inculpatului V.G. la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 3 interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Au fost aplicate dispoziţiile art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 804/2002 a Tribunalului Bucureşti, pedeapsă ce a fost adăugată la cea de 8 ani închisoare, în total stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dedus din durata pedepsei reţinerea şi arestarea preventivă de la 6 mai 2004 la zi.
În baza art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical până la însănătoşire.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 50 milioane lei daune morale către partea civilă R.A.N. şi la 39.984.320 lei despăgubiri civile către C.A.S. a municipiului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că între inculpat şi partea vătămată a avut loc un conflict spontan, în noaptea de 22 februarie 2004, în incinta spaţiului tehnic al staţiei de metrou Piaţa Sudului, loc în care aceştia, împreună cu alte persoane, îşi petreceau mare parte a timpului.
Invocând refuzul părţii vătămate de a-i remite banii rezultaţi din vânzarea unor ziare, inculpatul i-a aplicat acesteia o lovitură puternică cu pumnul în faţă, proiectând-o cu capul într-o ţeavă metalică, apoi a continuat să o lovească cu pumnii în cap, piept şi stomac, izbind-o de toate obiectele metalice aflate în încăpere (ţevi, panou electric). În momentul în care R.A. a căzut, inculpatul a continuat să-l lovească cu putere, cu picioarele în cap, gât şi stomac, până când acesta şi-a pierdut cunoştinţa, iar martorii aflaţi la faţa locului i-au strigat că l-a omorât.
Victima a fost transportată la spital, unde i s-au acordat îngrijiri medicale, salvându-i-se viaţa.
Raportul de expertiză medico-legală, efectuat în cauză, a stabilit că multiplele leziuni grave, suferite de victimă, au fost produse cu corpuri dure şi au pus în primejdie viaţa acesteia.
Concluziile şi constatările medico-legale au fost coroborate cu cele constatate prin procesul verbal de cercetare la faţa locului şi cu declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor oculari.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia penală nr. 880/ A din 23 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Inculpatul a formulat în termen, recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invederând că alături de el, victima a fost lovită şi de unul din martori, astfel că vinovăţia sa este redusă, cerând diminuarea pedepsei, prin recunoaşterea circumstanţelor personale legate de starea sănătăţii.
Recursul este nefondat.
În raport de gravitatea infracţiunii, de modalitatea săvârşirii acesteia, care reliefează periculozitatea sporită a inculpatului (fost boxer şi culturist), de consecinţele loviturilor aplicate victimei, care a suferit infirmităţi fizice şi psihice, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului corespunde tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Deşi inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, el a încercat să-şi atenueze răspunderea, invocând faptul că victima a mai fost lovită şi de altă persoană şi că se afla sub influenţa drogurilor, pe care le consuma.
Toţi martorii audiaţi au declarat însă că inculpatul este cel care i-a aplicat victimei lovituri puternice cu pumnii şi picioarele, proiectând-o în ţevile metalice din incinta spaţiului tehnic al staţiei de metrou, iar după căderea victimei a continuat s-o lovească cu putere, repetat, chiar şi după ce aceasta şi-a pierdut cunoştinţa. Aceiaşi martori au menţionat că într-adevăr, victima a mai fost lovită şi de numitul I.A., dar acesta a fost determinat şi instigat atât de inculpat, acţionând sub imperiul fricii şi ameninţării inculpatului.
Pe de altă parte, consumul drogurilor, invocat de inculpat, nu este o cauză de atenuare a răspunderii penale, ci dimpotrivă, constituie o circumstanţă agravantă, cu atât mai mult, cu cât din fişa de antecedente penale, rezultă că inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru deţinere ilegală de droguri, în vederea consumului propriu, beneficiind de suspendarea executării acesteia.
Săvârşind infracţiunea dedusă judecăţii în cauza de faţă, în cadrul termenului de încercare, în baza art. 83 C. pen., instanţa de apel a dispus corect revocarea suspendării şi adăugarea pedepsei anterioare la pedeapsa aplicată în cauză.
Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul inculpatului, menţinând ca legale şi temeinice hotărârile atacate.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din durata pedepsei se va deduce reţinerea şi arestarea preventivă de la 6 mai 2004 la 19 ianuarie 2005.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva deciziei penale nr. 880/ A din 23 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 6 mai 2004 la 19 ianuarie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 39/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 393/2005. Penal → |
|---|
