ICCJ. Decizia nr. 387/2005. Penal. Art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 387/2005
Dosar nr. 7224/2004
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 44/2004, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul V.F., la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare şi 6 ani pedeapsă complimentară pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, a unei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, a unei infracţiuni de furt calificat şi a unei infracţiuni de distrugere, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Prin aceeaşi sentinţă a condamnat pe inculpatul C.S.A., la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare şi 6 ani pedeapsă complimentară, pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie şi a unei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal şi pe inculpatul S.I., la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare şi 6 ani pedeapsă complimentară, pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie şi a unei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut, în esenţă, că în data de 12 august 2003, pe timp de noapte, cei trei inculpaţi au pătruns în locuinţa părţii vătămate D.A., au lovit-o şi au legat-o de mâini şi de picioare, cu căluşi în gură, imobilizând-o în pat pentru a nu-l putea identifica şi au sustras din locuinţă bani şi alte bunuri, după ce au răscolit prin toate încăperile.
Inculpatul V.F. a mai săvârşit o infracţiune de furt calificat şi distrugere în data de 11 iulie 2003 când, folosindu-se de un cleşte a tăiat o bucată de cablu din linia electrică de înaltă tensiune care alimentează utilajele miniere.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii.
Inculpaţii C.S.A. şi S.I. au solicitat să li se reducă pedepsele, având în vedere că inculpatul V.F. a avut iniţiativa infracţională şi a fost principalul participant, iar ei au circumstanţe personale favorabile. Inculpatul V.F. a contestat că ar fi participat la săvârşirea faptelor din data de 12 august 2003.
Prin Decizia nr. 398/ A din 30 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, s-au admis apelurile declarate de inculpaţii C.S.A. şi S.S. împotriva sentinţei penale sus menţionate, care a fost desfiinţată numai sub aspectul individualizării pedepselor, reducându-se pedepsele aplicate pentru infracţiunea de tâlhărie de la 12 ani la 11 ani închisoare şi, respectiv, de la 12 ani la 11 ani şi 6 luni închisoare, iar pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal de la 10 ani la 9 ani închisoare şi, respectiv, de la 10 ani la 9 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpaţii să execute o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare şi, respectiv, 11 ani şi 6 luni închisoare.
Prin aceeaşi decizie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.F.
S-a reţinut că instanţa de fond a aplicat pedepse egale pentru toţi inculpaţii, fără a avea în vedere că inculpatul V.F. este iniţiator şi a avut o contribuţie esenţială la săvârşirea faptelor, este recidivist postexecutoriu şi a avut o poziţie nesinceră pe parcursul procesului penal, pe când inculpaţii C.S.A. şi S.S. au avut o poziţie sinceră şi nu sunt recidivişti, inculpatul S.S. având condamnări anterioare dar care nu pot constitui primul termen al recidivei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii C.S.A. şi S.S., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor ce le-au fost aplicate, solicitând reducerea acestora, precum şi inculpatul V.F., care a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea faptelor de tâlhărie şi lipsire de libertate în mod ilegal, declaraţiile încriminatoare date de ceilalţi doi inculpaţi datorându-se faptului că sunt în relaţii de duşmănie. În subsidiar, inculpatul V.F. a solicitat reducerea pedepsei.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., Curtea constată următoarele:
1. Recursul declarat de inculpatul V.F. este nefondat, din actele şi lucrările dosarului rezultând cu certitudine că acesta este autor al infracţiunilor de tâlhărie şi lipsire de libertate în mod ilegal. În acest sens sunt declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului, date în faza de urmărire penală, coroborate cu declaraţiile coinculpaţilor din care rezultă că acesta, în exclusivitate, a exercitat actele de violenţă asupra părţii vătămate, precum şi cu declaraţiile părţii vătămate, care susţine că a fost ameninţată cu cuţitul de o persoană în timp ce altele căutau bunuri prin locuinţă, zgomotele specifice acestor căutări venind din direcţii diferite. Încercarea inculpatului de a-şi crea un alibi în sensul că, în noaptea producerii faptelor, s-a aflat la domiciliu, veghind-o pe mama sa care era grav bolnavă, nu a fost confirmată decât de declaraţia unei rude, declaraţie înlăturată ca subiectivă, în raport de celelalte declaraţii şi de relaţiile furnizate de dispensarul medical comunal Brăduţ, potrivit cărora numita V.R. nu a beneficiat de consultaţie şi tratament în perioada 12 –14 august 2003. Mai mult, în faza de apel, s-au administrat probe din care a rezultat că inculpatul a instigat la mărturie mincinoasă, prin intermediul unei scrisori expediate din închisoare, în scopul de a-i fi susţinut alibiul.
Având în vedere că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului V.F., în raport de numărul faptelor (la infracţiunile de tâlhărie şi lipsire de libertate în mod ilegal adăugându-se şi cele de furt calificat de cablu electric şi distrugere), de poziţia sa procesuală nesinceră precum şi de starea de recidivă postexecutorie reţinută în sarcina sa, nu se justifică nici reducerea pedepsei aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, pedeapsă ce corespunde scopului cerut de art. 52 C. pen. şi criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 din acelaşi cod.
2. În ceea ce priveşte recursurile declarate de inculpaţii C.S.A. şi S.S., Curtea apreciază că acestea sunt întemeiate, deoarece instanţa de apel, deşi a considerat că sunt elemente care impun o modalitate distinctă de individualizare, a aplicat pedepsele rezultante diferenţiate doar cu câte 6 luni, ceea ce nu reflectă corespunzător criteriile generale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Astfel, în raport de faptul că inculpatul V.F. a avut o poziţie nesinceră, încercând chiar să determine mărturia mincinoasă a unui martor, a săvârşit 4 fapte şi este recidivist postexecutoriu, se impune a se aplica pedepse diferenţiate mai mult ca şi cuantum faţă de cele stabilite pentru inculpatul C.S.A., care nu are antecedente penale şi a avut o atitudine cooperantă faţă de organele judiciare. Totodată, pedepsele aplicate inculpatului S.S. pentru faptele reţinute în sarcina sa, aceleaşi ca pentru inculpatul C.S.A., trebuie, la rândul lor, diferenţiate faţă de cele aplicate acestuia din urmă, deoarece deşi nu este recidivist, are o condamnare anterioară de 6 luni închisoare pentru furt calificat şi distrugere.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, văzând şi prevederile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpaţii C.S.A. şi S.S., va casa în parte Decizia atacată numai cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, în sensul că va reduce cuantumul pedepselor aplicate acestor inculpaţi conform dispozitivului prezentei decizii.
Totodată, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge recursul formulat de inculpatul V.F., ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi pentru toţi inculpaţii iar, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul – inculpat V.F. va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii C.S.A. şi S.S. împotriva deciziei penale nr. 398/ Ap din 30 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Casează Decizia atacată sus-menţionată numai cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate acestor inculpaţi.
Înlătură dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedepsele rezultante în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, şi rejudecând:
- pentru inculpatul C.S.A. reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., de la 11 ani închisoare, la 9 ani închisoare, iar pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., de la 9 ani închisoare la 8 ani închisoare.
Menţine pedepsele complimentare aplicate.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate urmând ca inculpatul C.S.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
- pentru inculpatul S.S. reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., de la 11 ani şi 6 luni închisoare la 10 ani închisoare, iar pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., de la 9 ani şi 6 luni închisoare la 8 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine pedepsele complimentare aplicate.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate urmând ca inculpatul S.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.F. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Compută din pedepsele aplicate inculpaţilor C.S.A. şi V.F., arestarea preventivă de 14 august 2003 la zi, iar pentru inculpatul Simion de la 20 august 2003 la zi.
Obligă pe inculpatul V.F. să plătească statului, 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor C.S.A. şi S.S., în sumă de câte 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 386/2005. Penal. Art.254 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 39/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
