ICCJ. Decizia nr. 4040/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 131 din 22 martie 2005 a Tribunalului Constanța a fost condamnat inculpatul R.I. la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea a 7 infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen.
Conform art. 61 C. pen., s-a menținut liberarea condiționată privind restul neexecutat de 164 zile din pedeapsa anterioară de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1474/2002 a Judecătoriei Medgidia.
S-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 7 aprilie 2004 la 7 mai 2004 și s-a constatat că inculpatul este arestat într-o altă cauză.
A fost obligat totodată să plătească despăgubiri părților civile.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în perioada 30 decembrie 2003 - 5 aprilie 2004, la scurt timp după eliberarea sa din Penitenciarul Poarta Albă, inculpatul a deposedat prin violență șapte persoane de bunuri în valoare totală de 36.600.000 lei. Inculpatul acționa seara, în locuri publice, acostând în special minori pe care îi amenința cu cuțitul și de la care sustrăgea telefoane mobile, lănțișoarele de aur de la gât și sume de bani.
Prin decizia penală nr. 19/ MP din 3 mai 2005 a Curții de Apel Constanța s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
împotriva deciziei curții de apel inculpatul a declarat recurs susținând că nu a săvârșit cele șapte infracțiuni pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar, prin apărătorul său a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Examinându-se actele dosarului se constată că instanțele au reținut corect, pe baza probelor administrate, că în perioada 30 decembrie 2003 - 5 aprilie 2004, inculpatul a deposedat prin amenințare și lovire, de bunurile pe care le aveau asupra lor, părțile vătămate: P.A. (de 15 ani), M.G., C.L., M.M., G.E. (de 17 ani), T.C. (de 15 ani) și P.I.F.
Comiterea faptelor de către inculpat rezultă din declarațiile constante ale părților vătămate, declarațiile martorilor care au fost prezenți în momentul săvârșirii unora dintre fapte, precum și a martorilor care au asistat la recunoașterea fără dubii de către părțile vătămate a inculpatului din grupul format la poliție.
Pedepsele aplicate inculpatului sunt, de asemenea, corect individualizate de instanțe, cu respectarea limitelor prevăzute de lege și a celorlalte criterii menționate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Nu există nici un temei pentru a reduce cuantumul acestor pedepse având în vedere gravitatea infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul, faptul că în minorat a mai fost condamnat la două pedepse pentru infracțiuni similare, iar în prezent este arestat într-o altă cauză, dând dovadă de perseverență infracțională.
în consecință, s-a constatat că decizia curții de apel a fost pronunțată în condițiile respectării legii, s-a respins recursul declarat de inculpat, și a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4057/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4044/2005. Penal → |
|---|
