ICCJ. Decizia nr. 4082/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 141/ D din 15 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 507/2005, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de reabilitare judecătorească formulată de condamnatul R.V.
A fost obligat condamnatul la plata sumei de 500.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că nu s-a împlinit termenul prevăzut de art. 135 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru a se putea dispune reabilitarea judecătorească a condamnatului.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel condamnatul R.V. care a criticat-o sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale de reabilitare judecătorească.
Prin decizia penală nr. 165 din 10 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 1761/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de petiționarul condamnat R.V.
A fost obligat apelantul condamnat la plata sumei de 300.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs condamnatul R.V. care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. și care a reiterat motivele invocate în cererea inițială, solicitând reabilitarea sa judecătorească.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 18 ianuarie 2005, sub numărul 507/2005, petiționarul R.V. a solicitat să se constate reabilitarea sa judecătorească pentru o condamnare anterioară.
în motivarea cererii petiționarul a arătat că, prin sentința penală nr. 73 din 29 octombrie 1974 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 12 decembrie 1974, a fost condamnat la o pedeapsă de 19 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Pedeapsa a executat-o în perioada 28 iunie 1974 - 7 martie 1987.
De la data executării și până în prezent nu a mai suferit nici o condamnare și a avut asigurată existența prin muncă, a avut o conduită bună în societate și a achitat în totalitate despăgubirile civile și cheltuielile judiciare la care a fost obligat.
S-au depus la dosar cazierul judiciar al condamnatului, adeverința nr. 6950 din 5 ianuarie 2005 a Penitenciarului Mărgineni, certificatul fiscal și sentința penală nr. 73 din 29 octombrie 1974 a Tribunalului Timiș, definitivă prin nerecurare, la 12 decembrie 1974.
Analizând actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că nu este împlinit termenul pentru a se putea dispune reabilitarea judecătorească a condamnatului R.V.
Conform art. 135 alin. (1) lit. c) C. pen., "condamnatul poate fi reabilitat la cerere, de instanța judecătorească, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate".
Potrivit art. 136 C. pen., termenul de reabilitare se calculează de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale.
în speță, petiționarul a început executarea pedepsei la data de 28 iunie 1974, a fost liberat condiționat la 7 martie 1987 (adeverința nr. 6950 din 5 ianuarie 2005 a Penitenciarului Mărgineni), pedeapsa expirând la data de 27 iunie 1993.
Termenul de reabilitare judecătorească este de 16 ani și 6 luni și se compune din 7 ani, plus jumătate din durata pedepsei pronunțate (9 ani și 6 luni).
Având în vedere că termenul de reabilitare judecătorească se calculează de la data la care a luat sfârșit executarea pedepsei principale, rezultă că acesta se împlinește abia la data de 27 decembrie 2009 (27 iunie 1993, data când a luat sfârșit executarea pedepsei, plus 16 ani și 6 luni = 27 decembrie 2009).
Față de cele menționate mai sus, cererea de reabilitare judecătorească fiind prematur introdusă, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul-condamnat R.V. împotriva deciziei penale nr. 165 din 10 mai 2005 a Curții de Apel Bacău.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul petiționar la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4086/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4057/2005. Penal → |
|---|
