ICCJ. Decizia nr. 4048/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 418 din 18 octombrie 2004, Tribunalul Dâmbovița i-a condamnat pe inculpații C.A. și C.G., la câte un an închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 13,art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen. și pe inculpatul C.I., la 2 ani și 6 luni închisoare, în cazul acestuia făcând și aplicația art. 37 lit. a) C. pen.
Prin aceeași sentință, instanța a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului C.I. prin sentința penală nr. 1095 din 18 octombrie 1995 a Judecătoriei Găești, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în fapt, că în ziua de 9 septembrie 1998, inculpații C.A., C.G. și C.I. au sustras 7 foi PAL melaminat, un grilaj metalic și 20 m.p. poliester dintr-o baracă aparținând părții vătămate S.T. 30 kg. porumb boabe din proprietatea părții vătămate P.B., iar pentru a păstra bunurile furate, au comis acte de violență împotriva martorilor A.G. și P.G., care I-au surprins transportând cu căruța aceste bunuri.
Prin decizia penală nr. 51 din 3 februarie 2005, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca neîntemeiate, apelurile declarate de inculpații împotriva sentinței instanței de apel.
împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs inculpații C.A., C.G. și C.I. care au cerut casarea hotărârii atacate și restituirea cauzei pentru completarea probelor care, în opinia lor, sunt incomplete, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt și reducerea pedepsei.
Recursurile nu sunt fondate.
Din probele administrate în cauză rezultă că, în ziua de 9 septembrie 1998, partea vătămată B.P., împreună cu martorii P.G., P.G. și A.G., în timp ce se deplasau cu un autoturism pe șoseaua București - Pitești, venind din comuna Dragodana, județul Dâmbovița, spre orașul Găești i-au surprins pe inculpați în marginea unui teren proprietatea lui B.P., având o căruță încărcată cu știuleți de porumb sustrași de pe acel teren și cu mai multe materiale sustrase dintr-o baracă proprietatea părții vătămate S.T.
Pentru a păstra bunurile furate, inculpații i-au îmbrâncit și i-au lovit pe P.G. și pe A.G. cu o scândură și cu un levier luate din căruță.
Faptele inculpaților au fost dovedite cu declarațiile părților vătămate și ale martorilor P.A., N.G., C.G., D.I., C.P., S.V., P.G. și P.G. și cu procesul-verbal de constatare întocmit de organele poliției.
înalta Curte de Casație și Justiție constată că probele administrate cu respectarea legii sunt concludente, că nu mai este necesară administrarea altor probe și că instanțele au reținut în mod temeinic vinovăția inculpaților.
De asemenea, înalta Curte reține că, luând în considerare actele de violență comise de inculpați pentru păstrarea bunurilor furate, instanțele au încadrat corect fapta săvârșită de aceștia în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., neexistând temeiuri să se schimbe încadrarea juridică în infracțiunea de furt.
în ce privește pedepsele stabilite inculpaților, în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante, înalta Curte reține că s-au aplicat corect criteriile de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nefiind cazul să se dispună micșorarea acestora.
în consecință, recursurile au fost respinse, și obligați inculpații recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4044/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7219/2005. Penal → |
|---|
