ICCJ. Decizia nr. 4057/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 15 din 29 martie 2005, Curtea de Apel Iași a respins, ca prematur introdusă, cererea formulată de petiționarul L.E. privind revizuirea sentinței penale nr. 7 din 4 martie 2004 a Curții de Apel Iași.
în motivarea sentinței se rețin următoarele:
Prin sentința penală ce se cere a fi revizuită și anume nr. 7 din 4 martie 2004 a Curții de Apel Iași, s-a respins plângerea petiționarului formulată în baza art. 2781C. proc. pen., împotriva rezoluției procurorului nr. 198/P/2003.
Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea recursului petiționarului de către înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2919 din 28 mai 2004.
După aceste momente procesuale, petiționarul, a solicitat organelor de urmărire penală, efectuarea de urmărire penală, efectuarea de cercetări față de martorul T.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
Această nouă cauză, se află în lucru la poliția Tg. Frumos și face obiectul dosarului penal nr. 3625/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani.
în cauză au fost efectuate actele de cercetare de către procuror conform dispozițiilor art. 399 C. proc. pen.
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că prezenta cerere este prematur introdusă.
Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când "un martor, expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere".
Alin. (1) al art. 395 C. proc. pen., prevede că mărturia mincinoasă se dovedește în cadrul procedurii de revizuire, prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului "dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului dosarului".
în ceea ce privește hotărârea judecătorească prin care s-a constatat mărturia mincinoasă, aceasta trebuie să fi trecut în puterea lucrului judecat, întrucât numai o hotărâre rămasă definitivă poate constitui, în cadrul revizuirii, o certitudine cu privire la existența mărturiei mincinoase.
în privința ordonanței procurorului, aceasta se referă la ipoteza scoaterii de sub urmărire penală [(art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.)]
în speța de față, este deci necesar ca Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani să se pronunțe cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă de către făptuitorul T.G. (dosar penal nr. 3625/P/2004), ori să existe o hotărâre penală definitivă, care să dispună asupra fondului cauzei.
în raport de aceste considerente, se constată că, cererea de revizuire formulată de L.E., este prematur introdusă și urmează a fi respinsă.
Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal petiționarul revizuient a declarat recurs, reluând motivele invocate prin cererea de revizuire.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele dosarului, precum și cele ce stau la baza cercetărilor procurorului efectuate după dispunerea de către petiționar, a cererii de revizuire (ce face obiectul dosarului de față) potrivit art. 385 și art. 397 C. proc. pen., Curtea reține că sentința atacată nr. 15 din 29 martie 2005 a Curții de Apel Iași este temeinică și legală și ca atare va fi menținută.
Astfel, corect și legal s-a constatat că ori de câte ori, se cere revizuirea unei hotărâri judecătorești penale rămasă definitivă, în temeiul art. 394 lit. b) C. proc. pen., ce prevede că, "un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere", este necesar a se dovedi această situație, cu o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare a celui ce a comis infracțiunea prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) (de mărturie mincinoasă).
Așa fiind și cum, în cauza de față, situația martorului T.G., acuzat de petiționar că, a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, nu e încă soluționată definitiv, judicios și legal, cererea de revizuire a fost respinsă, ca prematură.
în consecință și recursul declarat de petiționarul revizuient a fost respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au aplicat și prevederile art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4082/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4040/2005. Penal → |
|---|
