ICCJ. Decizia nr. 4408/2005. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4408/2005
Dosar nr.3690/2005
Şedinţa publică din 15 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 13 aprilie 2005, pronunţată în dosarul penal nr. 1882/2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus scoaterea de pe rol şi trimiterea spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, a cererii intitulată „contestaţie la executare", adresată acestei instanţe, la 22 martie 2005 de condamnatul C.D.
S-a reţinut că faţă de motivele invocate de condamnat, care privesc nelegala sa citare, cererea adresată primei instanţe este de fapt, un apel pe care acesta a înţeles că-l formuleze împotriva sentinţei penale nr. 1608 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în dosarul penal nr. 4562/2004.
La termenul fixat pentru judecarea cauzei, respectiv 25 mai 2005, instanţa astfel sesizată a pus în discuţie, din oficiu, tardivitatea apelului declarat de inculpat şi constatând că acesta a fost declarat după expirarea celor 10 zile prevăzute de lege pentru repunerea în termenul de apel sau pentru apelul peste termen, prin Decizia penală nr. 420/ A din 25 mai 2005, a dispus respingerea acestuia, ca tardiv.
Împotriva menţionatei decizii, condamnatul C.D. a declarat recurs fără a indica motivele de casare a acestuia, iar, în şedinţa publică din 15 iulie 2005, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, a declarat că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea cauzei.
Examinând din oficiu Decizia atacată, se constată că aceasta este legală şi temeinică, instanţa de apel respingând în mod corect, ca tardiv, apelul declarat de condamnatul C.D.
Din actele dosarului, rezultă, în adevăr, că sus-numitul a fost încarcerat, în vederea executării pedepsei de 8 ani închisoare, la 10 februarie 2005, formulând cererea de apel la 9 martie 2005, deci după trecerea termenului legal, de 10 zile, de la începerea executării pedepsei.
În consecinţă, recursul declarat de condamnatul C.D. nefiind fondată, urmează a fi respinsă, ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 420 din 25 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 80 lei (800.00 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4393/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4417/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
