ICCJ. Decizia nr. 442/2005. Penal. Art.206 c. pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 442/2005
Dosar nr. 5330/2004
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1892 din 14 noiembrie 2002, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a condamnat pe inculpata N.M.F. la 10 milioane lei amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie, prevăzută de art. 206, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei pentru infracţiunea de insultă, prevăzută de art. 205 C. pen.
S-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă T.E.E.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, la data de 15 mai 2002, inculpata, fiind invitată la emisiunea „D.D. în direct" a postului de televiziune O.T.V., a făcut afirmaţii calomnioase la adresa părţii vătămate, susţinând că aceasta, în calitate de agent de vânzări la SC I. SA, i-a solicitat suma de 300 dolari S.U.A. pentru a-i facilita încheierea unui contract de construire a unei locuinţe. S-a mai reţinut şi, că inculpata a susţinut că partea vătămată este lipsită de profesionalism.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpată, obligând-o la plata către stat a cheltuielilor de judecată.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 C. proc. pen., a declarat recurs în anulare împotriva acestor hotărâri, solicitând achitarea inculpatei, întrucât fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen.
Recursul în anulare este fondat.
Conform dispoziţiilor art. 206 C. pen., constituie infracţiunea de calomnie, fapta persoanei care, prin orice mijloace, în public, afirmă sau impută fapte determinate privitoare la o altă persoană, care, dacă ar fi adevărate, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public.
Rezultă, din interpretarea acestui text de lege că, pentru existenţa infracţiunii de calomnie, trebuie să se dovedească atât latura obiectivă, care constă în caracterul calomnios al afirmaţiilor şi în atingerea adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, cât şi latura subiectivă, care presupune ştiinţa autorului, că imputările făcute, în public, sunt neadevărate, fiind de natură a umili ori a face un rău.
Sub aspectul laturii obiective, este unanim admis că pentru existenţa infracţiunii este necesar ca oricare dintre acţiunile prin care se poate realiza elementul ei material să privească o persoană determinată sau determinabilă, pe baza datelor furnizate de făptuitor.
Deci, în raport de natura acestei infracţiuni, esenţial este ca instanţa să stabilească dacă prin afirmaţiile făcute a fost lezată demnitatea unei persoane determinate.
Or, din probele dosarului (transcrierea certificată a emisiunii televizate, precum şi declaraţiile inculpatei, ale părţii vătămate şi ale celor două martore) rezultă că inculpata nu a indicat niciodată pe parcursul emisiunii numele părţii vătămate, referindu-se, în relatarea incidentului, doar la agenţii de vânzări ai SC I. SA.
Instanţele au apreciat în mod unilateral, exclusiv din poziţia părţii vătămate, care a susţinut că afirmaţiile inculpatei o vizau, împrejurările de fapt şi probele în care acestea s-au materializat, ignorând susţinerile inculpatei.
Din analiza temeinică a materialului probator nu rezultă că inculpata a urmărit, cu rea credinţă, să o compromită pe partea vătămată şi că ar fi acceptat producerea acestui rezultat.
Relevantă în acest sens este împrejurarea că, aşa cum reiese din stenograma emisiunii, inculpata nu a insistat referitor la aşa-zisul „tain" care ar fi fost solicitat de vreuna din agentele de vânzări, refuzând să nominalizeze vreo persoană, în pofida insistenţelor moderatorului emisiunii, discuţia canalizându-se pe modul în care s-a desfăşurat contractul până la conflictul final care a avut loc în aceeaşi zi cu apariţia sa la postul de televiziune şi pe greutăţile pe care familia N. le-a întâmpinat în perioada 8 februarie 2002 – 15 mai 2002.
Examinarea materialului probator conduce la concluzia că instanţa de fond a apreciat, în mod eronat, prezenţa inculpatei la emisiune cu intenţia de a declara că una din agentele de vânzări a pretins „tain". În realitate apariţia sa a fost determinată de neregulile apărute pe parcursul derulării contractului de construire, nereguli care se refereau la practicile reprezentanţilor SC I. SA de a tergiversa construirea locuinţei şi de a complica inutil, anumite proceduri.
Pe de altă parte, nu poate fi omisă nici împrejurarea că, prin încheierea din 3 octombrie 2002, instanţa de fond a admis pentru inculpată proba cu doi martori, însă la 14 noiembrie 2002 nu s-a mai pronunţat asupra necesităţii administrării acestei probe, considerând terminată cercetarea judecătorească şi astfel a împiedicat-o să se apere.
Concluzionând, prin probele administrate nu s-a stabilit, fără dubii, vinovăţia inculpatei, ceea ce impune, a se constata că recursul în anulare este fondat.
Ca urmare, se va admite recursul în anulare, se vor casa hotărârile atacate şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., se va achita inculpata N.M.F., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 206 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 1892 din 14 noiembrie 2002 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi deciziei penale nr. 805/ R, privind pe inculpata N.M.F.
Casează hotărârile atacate şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 206 C. pen.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4417/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 443/2005. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
