ICCJ. Decizia nr. 4452/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4452/2005
Dosar nr. 4297/2005
Şedinţa publică din 18 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 734 din 19 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 5904/2003, a condamnat pe inculpatul I.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost scăzută din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 octombrie 2004 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.800.000 lei.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-a reţinut că, în data de 7 octombrie 2004, organele de poliţie din cadrul B.C.C.O.A. sector 4 în baza informaţiilor primite de la denunţătorul A.P., au procedat la organizarea unei acţiuni pentru prinderea în flagrant a inculpatului I.D.
Astfel, inculpatul a fost prins în timp ce-i vindea numitei S.E., două doze de heroină în schimbul sumei de 500.000 lei.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel inculpatul I.D.
La termenul din 24 iunie 2005, fixat pentru judecarea apelului, instanţa de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, în baza prevederilor art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. pen., constatând legalitatea şi temeinicia arestării preventive, a menţinut starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a apreciat că în raport de gravitatea faptei comise şi persoana inculpatului este necesară menţinerea stării de arest şi în timpul judecării apelului, pentru buna desfăşurare a procesului.
Împotriva încheierii din 24 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul I.D. care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de apel a verificat dacă se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului I.D., apreciind astfel că subzistă atât temeiurile de fapt cât şi de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a acestuia.
Înalta Curte apreciază că în raport de modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, de gravitatea acesteia dar şi în raport de datele ce caracterizează persoana inculpatului se impune în continuare privarea de libertate a acestuia.
Faptul că în cauză a fost pronunţată o hotărâre de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumţia de nevinovăţie, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în dispoziţiile legii.
Toate aceste aspecte justifică dispoziţia instanţei de apel, în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.D.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.D. împotriva încheierii din 24 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 2110/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 443/2005. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 448/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
