ICCJ. Decizia nr. 4465/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 34/ F din 26 mai 2005, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul R.I. împotriva rezoluției nr. 213/P/2004 din 20 octombrie 2004 a menținut soluția dispusă prin rezoluție, obligându-l pe petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reținut, în fapt, că prin rezoluția nr. 213/P/2004 din 20 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a nu se începe urmărirea penală față de C.C.E., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești și B.M., judecător la Judecătoria Pitești, județul Argeș, întrucât faptele acestora nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 259 C. pen.
în fapt, s-a reținut că, la data de 15 aprilie 2003, C.C.E. a sesizat organul de urmărire penală despre faptul că în cursul lunii decembrie 2002 precum și în ziua de 14 februarie 2003, în timp ce se deplasa pe raza municipiului Pitești a fost acostată de R.I., care i-a adresat cuvinte jignitoare, nemulțumit fiind de modul în care, în calitate de procuror de ședință, a pus concluzii în procesul penal aflat pe rolul Judecătoriei Pitești, în care el participa ca parte vătămată.
La 10 aprilie 2003, B.M. a formulat, la rândul ei, plângere penală față de R.I., invederând că, la datele de 11 martie și 27 martie 2003, acesta a insultat-o în legătură cu exercitarea, de către ea, a calității de judecător la Judecătoria Pitești.
Sesizările au format obiectul dosarului penal nr. 370/P/2003, prin rezoluția din 19 mai 2003, dispunându-se a nu se începe urmărirea penală față de făptuitor, urmare a imposibilității de aprobare, cu certitudine, a faptelor descrise anterior.
în drept, s-a concluzionat în sensul că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare împotriva celor două, întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 259 C. pen., lipsind latura subiectivă.
împotriva rezoluției a formulat plângere, potrivit art. 278 C. proc. pen., R.I., care a criticat-o pentru nelegalitate, susținând că, față de probele administrate, se impune întocmirea rechizitoriului și trimiterea în judecată a făptuitoarelor, sub aspectul infracțiunii de denunțare calomnioasă.
Prin rezoluția nr. 473/2005 din 28 martie 2005, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului, considerându-se că magistratele nu au sesizat cu rea credință, săvârșirea de către R.I. a infracțiunii prevăzută de art. 239 C. pen., probarea faptei fiind îngreunată de împrejurările în care ea a fost comisă.
Ulterior, la 12 aprilie 2005,R.I., uzând de dispozițiile art. 2781C. proc. pen., a invederat aceleași considerente pentru care apreciază că faptele săvârșite de C.E.C. și M.B., constituie infracțiunea prevăzută de art. 259 C. pen., sens în care a solicitat admiterea plângerii și pronunțarea unei soluții potrivit art. 2781alin. (8) lit. b) sau c) C. proc. pen.
Instanța a reținut că făptuitoarele au formulat plângere penală împotriva petentului sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 239 alin. (1) și lit. b) C. pen., fiind convinse că atitudinea acestuia de a le insulta în legătură cu fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii constituie infracțiunea de ultraj.
S-a mai reținut că nu poate fi atrasă în mod automat răspunderea penală a celor două magistrate față de împrejurarea că probatoriul administrat nu a condus la stabilirea vinovăției petiționarului din cauza de față, atâta timp cât infracțiunea de denunțare calomnioasă prevăzută de art. 259 alin. (1) C. pen., se comite fie cu intenție directă, fie indirectă, în sensul că subiectul activ trebuie să cunoască că învinuirile aduse sunt mincinoase și urmărește să le prezinte ca atare sau, deși nu știe că aceste învinuiri sunt neadevărate acceptă această eventualitate.
în speță, însă, s-a constatat că făptuitoarele nu au acționat cu rea credință, convinse fiind că faptele petentului întruneau elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj.
Față de aceste considerente instanța a apreciat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 20 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești este legală și temeinică și se impune menținerea ei, astfel că s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul R.I.
împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a solicitat casarea hotărârii și pe fond desființarea rezoluției atacate și începerea urmăririi penale față de intimate.
Recursul nu este întemeiat.
Din analiza actelor premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauza privind pe intimatele C.C.E. și B.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 259 alin. (1) C. pen., se constată că procurorul a stabilit corect situația de fapt și a ajuns la concluzia justă că sub aspectul laturii subiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă, lipsind intenția directă sau indirectă a făptuitoarelor în comiterea faptei.
Cele două magistrate au formulat plângerea penală împotriva petiționarului pentru infracțiunea de ultraj susținând că acesta le-a adresat cuvinte jignitoare și obscene, nemulțumit fiind pe de o parte de concluziile puse de C.C.E. în calitatea sa de procuror de ședință, iar pe de altă parte de modul de soluționare a cauzei de către judecătoarea B.M.
Plângerile penale ale intimatelor au format obiectul unui dosar penal în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul R.I. deoarece faptele reclamate nu au putut fi probate.
Verificându-se actele și lucrările dosarului se constată că intimatele nu au sesizat cu rea credință comiterea infracțiunii de ultraj de către petiționar, ci datorită faptului că expresiile jignitoare și obscene le-au fost adresate în locuri în care de față nu s-au aflat alte persoane, acestea nu au putut dovedi cu certitudine săvârșirea infracțiunii de către petiționar astfel că s-a ajuns la adoptarea unei soluții de neîncepere a urmăririi penale față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj.
Așa fiind, este evident că intimatele nu au acționat cu intenția directă sau indirectă specifică infracțiunii prevăzută de art. 259 alin. (1) C. pen., atunci când au formulat plângeri penale împotriva petiționarului astfel că în mod corect au procedat procurorul atunci când a dispus prin rezoluție neînceperea urmăririi penale față de acestea și prima instanță când a respins ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva rezoluției.
Pentru considerentele arătate și constatând că în cauză nu există motive care analizate din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., să ducă la casarea hotărârii pronunțată, înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4454/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4438/2005. Penal → |
|---|
