ICCJ. Decizia nr. 4438/2005. Penal

Prin sentința penală nr. 428 din 22 martie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins contestația la executare formulată de condamnatul N.C. cu privire la pedeapsa de 18 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 185 din 5 martie 2002 de Tribunalul București, secția a II-a penală, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că Tribunalul București, secția a II-a penală, a admis cererea de contopire a pedepselor și prin sentința penală nr. 185 din 5 martie 2002 s-a dispus executarea pedepsei cele mai grele, de 15 ani închisoare, sporită cu 3 ani închisoare, în final 18 ani închisoare, soluție rămasă definitivă prin respingerea recursului, constatându-se neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 461 lit. d) C. proc. pen.

împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul susținând că a intervenit o lege mai favorabilă care prevede o pedeapsă mai ușoară și ca atare se impune reducerea pedepsei.

Instanța de control judiciar a constatat că N.C. a fost condamnat la pedepse cu închisoare prin sentințele penale nr. 146/2001 a Tribunalului București, nr. 163/2000 a Tribunalului București, nr. 529/2000 a Tribunalului București, nr. 501/1999 a Tribunalului București, nr. 1518/2000 a Judecătoriei sectorului 5 București, nr. 616/2000 a Judecătoriei sectorului 5 București, nr. 3703/1999 a Judecătoriei sectorului 5 București, ce au fost contopite prin sentința penală nr. 185 din 5 martie 2002 a Tribunalului București.

Urmare modificărilor succesive intervenite, se ridică probleme dacă în acest context sunt incidente sau nu prevederile referitoare la aplicarea legii mai favorabile pedepselor definitive, avându-se în vedere că art. 13,art. 14 și art.15 C. pen., se referă la pedeapsa prevăzută de noua lege care trebuie micșorată.

Or, în cazul de față legea nu stabilește nici o pedeapsă, ci doar modifică o normă generală, motiv pentru care dispozițiile art. 461 lit. d) C. proc. pen., nu sunt aplicabile în cauză.

în raport de considerentele arătate, recursul declarat de condamnat nu este fondat și va fi respins în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Au fost văzute și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4438/2005. Penal