ICCJ. Decizia nr. 4434/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 436 din 24 noiembrie 2004, Tribunalul Mehedinți a dispus condamnarea inculpatului G.S.V., la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reținut de instanța de fond că, la 12 iunie 2004, partea vătămată, martorul O.C. și inculpatul s-au întâlnit într-un bar, iar la invitația inculpatului s-au deplasat toți în locuința acestuia.
Aici au consumat băuturi, au ascultat muzică și la un anumit moment dat partea vătămată a fost invitată la joc, timp în care inculpatul a sustras un briceag, portmoneul, suma de 100 Euro și 500.000 lei, aplicându-i acesteia lovituri cu pumnii. Imediat a aruncat pe masă portmoneul gol după care i-a amenințat pe cei doi, spunând că-i omoară dacă nu părăsesc locuința.
Cum martorul i-a cerut inculpatului să restituie banii părții vătămate, inculpatul i-a pus lama briceagului la gâtul părții vătămate, provocându-i o exfoliație, continuând să-i amenințe.
în dimineața următoare tatăl și soția inculpatului a restituit banii părții vătămate.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul susținând nevinovăția sa arătând că, a avut un conflict cu partea vătămată, care i-a stricat casetofonul împrejurare în care l-a îmbrâncit, moment când i-a căzut părții vătămate briceagul din buzunar, apărându-se astfel de agresiunea acesteia prin loviturile aplicate peste mână.
Față de împrejurările prezentate inculpatul a cerut trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia penală nr. 111 din 1 aprilie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Și împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs solicitând, în scris schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de încăierare iar apărătorul reducerea pedepsei inculpatului ținând seama de circumstanțele personale ale acestuia.
Recursul este nefondat.
Din examinarea pe larg a situației de fapt, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt, dând încadrarea legală faptei.
Apărarea inculpatului nu poate fi primită având în vedere că susținerile acestuia sunt infirmate atât de declarațiile părții vătămate cât și ale martorului care a asistat la desfășurarea conflictului, împrejurare în care inculpatul a amenințat partea vătămată cu un briceag, sustrăgându-i portmoneul cu bani.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate se constată că, au fost respectate prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care se referă la pericolul ridicat al faptei, împrejurările și modalitatea de săvârșire cât și circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, fapta fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, încât reducerea pedepsei nu se justifică.
Pe cale de consecință, curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, recursul declarat de inculpat ca nefondat.
Au fost văzute și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4449/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4430/2005. Penal → |
|---|
