ICCJ. Decizia nr. 453/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin rezoluția menționată P.N.A. Brașov - Serviciul Anticorupție Brașov a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numiților G.E.A., T.I. și F.C. cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. a) și art. 12 din Legea nr. 78/2000.
O primă plângere formulată împotriva acelei rezoluții de către petentul V.G., în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin Rezoluția dată la 19 noiembrie 2004 de procurorul șef al S.T.A. Brașov din cadrul P.N.A.
în considerentele celor două rezoluții amintite s-a reținut în mai întâi că petentul V.G. a sesizat, în cursul lunii iulie 2003, prin denunț penal, P.N.A.
S-a reținut, de asemenea, că respectul demers avea ca obiect faptele intimaților G.E.A., în calitatea acestuia de fost director general executiv al F.P.S. București, și T.I., fost președinte al consiliului de administrație al societății comerciale SC A. SA Brașov, considerate de V.G. ca având natură infracțională în sensul prevăzut de art. 246,art. 248,art. 215,art. 289 și art. 291 C. pen.
Totodată în denunț se afirma că respectivele infracțiuni au adus statului un prejudiciu de aproximativ 50 de miliarde de lei vechi prin:
- subevaluarea capitalului social al SC A. SA Brașov, cu ocazia privatizării acesteia prin vânzarea pachetului majoritar de acțiuni conform contractului nr. 840/1998 încheiat între F.P.S. și SC A. SA;
- acceptarea de către F.P.S. a încheierii unor acte adiționale prin care termenul de plată a prețului acțiunilor a fost prelungit;
- cesionarea de către SC A. SA a contractului amintit în favoarea unui terț (SC N. SA Brașov), fără acordul prealabil al F.P.S.;
- acceptarea ulterioară de către F.P.S. a respectivei cesiuni, dar nu către SC N. SA Brașov, ci către SC N. SRL, nume avut de cesionară înaintea schimbării naturii sale juridice;
- vânzarea a patru spații comerciale aflate inițial în patrimoniul SC A. SA și care au fost trecute astfel în patrimoniul SC N. SA Brașov la prețuri subevaluate și
- includerea în patrimoniul SC A. SA Brașov a unor terenuri subevaluate cu scopul obținerii ulterioare de beneficii ilicite, prin vânzarea lor la prețul real al pieței.
în ceea ce îl privește pe F.C., cercetările au fost efectuate în considerarea calității de reprezentant al SC A. SA, pe care respectivul intimat a avut-o, fie ca mandatar al acestei societăți, fie ca președinte al consiliului de administrație, figurând ca atare în unele dintre actele juridice prin care au fost înstrăinate diverse imobile din patrimoniul social.
Este, de asemenea, de menționat că încadrarea juridică dată de organul specializat de urmărire penală faptelor analizate, prin raportare la reglementările penale speciale instituite de Legea nr. 78/2000, a fost însușită de petent în sensul invocării ei ulterioare prin plângerea formulată conform art. 278 C. proc. pen.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale urmată de respingerea plângerii întemeiate pe prevederile art. 278 C. proc. pen., cu consecința menținerii aceleiași soluții au fost argumentate în considerentele celor două rezoluții prin aceea că:
- în cauză nu s-a făcut dovada subevaluării acțiunilor sau elementelor de patrimoniu ale SC A. SA;
- privatizarea prin vânzarea pachetului majoritar de acțiuni, prorogarea termenelor de plată a prețului acțiunilor și, în cele din urmă, subrogarea SC N. SA în drepturile cumpărătoarei inițiale a acțiunilor, SC A. SA, au avut loc cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în materie;
- drepturile statului exercitate de F.P.S. au fost de asemenea respectate prin încasarea prețului acțiunilor ca și a unor penalități de întârziere,
- iar vânzarea unor imobile din patrimoniul SC A. SA către SC N. SA a avut loc ulterior respectivei privatizări, deci după ce cumpărătoarea devenise acționarul vânzătoarei și în condiții care nu sunt de natură a crea suspiciuni asupra seriozității prețului plătit pentru respectivele bunuri.
împotriva rezoluției de la 1 octombrie 2004, și implicit și a celei de la 19 noiembrie 2004, petentul V.G. a formulat în termen legal o nouă plângere întemeiată pe prevederile art. 2781C. proc. pen., care a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Brașov cu numărul de dosar 3945/2004.
în motivarea plângerii petentul a afirmat că rezoluțiile amintite "sunt ilegale" în măsura în care rețin nevinovăția intimaților pentru "infracțiunile prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. a) și respectiv art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000", din probele dosarului "rezultând cu evidență că sunt întrunite elementele constitutive ale faptelor respective".
în dezvoltarea acestor aserțiuni s-a mai susținut de către petent că intimații G.E.A. și T.I. au acționat fraudulos participând la încheierea și executarea mai multor acte juridice care au avut drept finalitate spolierea patrimoniului statului în favoarea unei societăți comerciale private.
Au fost evocate în acest sens:
- vânzarea de către F.P.S. București a pachetul de acțiuni pe care îl deținea la SC A. SA Brașov către o societate comercială, SC A. Brașov, care nu dispunea de mijloacele financiare necesare pentru plata respectivelor acțiuni până la 30 martie 1999, dată prevăzută în contract ca termen limită pentru îndeplinirea acelei obligații, a cărei nerespectare ar fi trebuit să ducă la rezilierea de drept a respectivului act juridic;
- nevalorificarea opțiunii de reziliere precum și prelungirea ilicită, până la 29 iunie 1999, a termenului de plată, prin acte adiționale succesive încheiate cu aceeași cumpărătoare și care au fost semnate pentru F.P.S. de intimatul G.E.A.;
- operațiunea de cesionare a aceluiași contract de cumpărare care s-a făcut de SC A. Brașov în favoarea SC N. SRL, transformată apoi în SC N. SA, operațiune care s-a făcut inițial fără acordul F.P.S. București
- acceptarea ulterioară, cu efect retroactiv, a cesiunii de către intimatul G.E.A., de conivență cu intimatul T.I., deși în acest mod s-a dat implicit eficiență juridică operațiunii ilegale în care SC A. SRL a acționat doar ca "o firmă de fațadă", astfel încât în realitate vânzarea acțiunilor s-a făcut de la început în scopul înstrăinării lor către SC N.
- contractele prin care SC N. SA a cumpărat de la SC A. SA Brașov "patru dintre cele mai bune magazine din Brașov, la prețuri subevaluate"
- subevaluarea artificială de către intimatul T.I. "a terenurilor pe care se aflau magazinele societății" în scopul obținerii unor câștiguri considerabile în viitor, când s-ar putea pune problema înstrăinării respectivelor imobile la prețul pieței.
în raport cu toate aceste aspecte petentul a solicitat să fie admisă plângerea în sensul desființării rezoluției de la 1 octombrie 2004 și să se procedeze la trimiterea dosarului la S.T.A. Brașov în vederea începerii urmăririi penale și a tragerii la răspundere a persoanelor care se fac vinovate de faptele menționate.
Prin sentința penală nr. 984 dată la 6 aprilie 2005 instanța astfel sesizată a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție, pe considerentul că în cauză se aplică normele cuprinse în art. 29 pct. 1 lit. a) și art. 40 alin. (2) C. proc. pen., care conferă acestei curți competența materială de soluționare a cauzei, deoarece unul dintre intimații în legătură cu care s-au efectuat cercetări, F.C., are calitatea de deputat.
Ca urmare plângerea a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu numărul de dosar 3945/2004.
După declinarea competenței, la 25 iunie 2005, petentul V.G. a depus în dosarul cauzei note scrise prin care a dezvoltat susținerile critice enunțate în plângere și a analizat o parte a materialului probatoriu despre care a afirmat că a fost fie ignorat, fie greșit interpretat de către parchet.
în ceea ce îi privește, intimații T.I., F.C. și G.E.A. au afirmat că argumentele aduse în susținerea plângerii sunt nefondate și că prin urmare plângerea se impune a fi respinsă, sens în care au fost depuse în dosar și concluzii scrise formulate de apărătorul lui G.E.A.
Având a se pronunța asupra plângerii, Curtea reține că, așa cum s-a evidențiat și în considerentele celor două rezoluții date succesiv în cauză, în speță nu s-a făcut dovada caracterului fraudulos al operațiunii comerciale și juridice prin care pachetul majoritar de acțiuni la SC A. SA Brașov a fost vândut către SC A. SA Brașov.
Altfel spus, evocarea de către petent a acestui prim element al presupusei fraude nu se bazează pe probe, ci doar pe o prezumție care pornește de la dinamica ulterioară a actelor juridice ce au dus în final la preluarea respectivelor acțiuni de către SC N. SA. (devenită mai apoi SC N. SA).
în lipsa altor elemente probatorii care să o susțină, ipoteza avansată de petent, potrivit căreia vânzarea ar fi avut caracter simulat, iar SC A. SA ar fi acționat de la început ca o entitate interpusă în favoarea SC N. SRL, rămâne o pură speculație și deci nu poate atrage răspunderea penală a intimaților.
în aceeași ordine de idei, Curtea constată că imposibilitatea cumpărătoarei SC A. SA Brașov de a plăti prețul la termenul limită contractual stabilit inițial pentru sfârșitul lunii martie 1999 a fost urmat și de solicitarea și obținerea unor prelungiri succesive ale respectivei scadențe, iar nu de cesiunea imediată a acțiunilor către SC N., cum ar fi fost logic dacă această din urmă societate ar fi fost un cumpărător prin interpus și ar fi avut interesul să nu se ajungă la plata de penalități.
Că este așa o atestă și faptul că amânarea plății prețului a și determinat calcularea unor penalități de valoare considerabilă datorate vânzătorului F.P.S.
Aserțiunile petentului privind ilegalitatea amânărilor succesive ale termenului de plată a prețului acțiunilor sunt de asemenea lipsite de temei legal și convențional, în condițiile în care contractul de vânzare cumpărare conține clauze care admiteau implicit posibilitatea unor întârzieri ale plății, ipoteză în care cumpărătorul era sancționabil prin aplicarea de penalități, așa cum s-a și întâmplat.
în fine este de necontestat că cesiunea având ca obiect acțiunile la SC A. SA Brașov și care au fost transmise de SC A. SA către SC N. SRL a avut loc cu acordul, exprimat ulterior, al creditorului F.P.S. ale cărui interese nu au fost în nici un caz fraudate, dat fiind că cesionara a plătit integral atât creanța reprezentată de prețul neachitat, cât și penalitățile aferente.
Inserarea în respectivul acord a unei titulaturi parțial greșite a cesionarei, "SRL" în loc de "SA", apare într-un astfel de context ca irelevantă.
De asemenea, Curtea constată că aserțiunile referitoare la subevaluarea inițială a acțiunilor societății comerciale SC A. SA Brașov și respectiv a unor elemente ale patrimoniului acesteia, inclusiv a unor magazine înstrăinate de către SC N. SA, nu își găsesc suport probatoriu.
Ultimul dintre cele două aspecte este cu atât mai puțin concludent cu cât se referă la acte de dispoziție pentru care SC N. SA avea dreptul să opteze în calitate de titulară legitimă acțiunilor SC A. SA Brașov.
Față de cele mai sus menționate, Curtea reține și lipsa de concludență a analizei conținutului unor înscrisuri efectuată de petent prin notele scrise depuse în dosarul cauzei, probe care nu sunt de natură a modifica configurația raporturilor juridice și cu atât mai puțin de a atrage răspunderea penală a intimaților.
Așa fiind, rezoluțiile date în cauză la 1 octombrie 2004 și 19 noiembrie 2004 de S.T.A. Brașov din cadrul P.N.A. sunt temeinice și legale, iar în cauză nu sunt întrunite cerințele legale care să justifice admiterea plângerii în condițiile art. 2781C. proc. pen.
în consecință plângerea va fi respinsă ca nefondată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 457/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 451/2005. Penal → |
|---|
