ICCJ. Decizia nr. 463/2005. Penal
| Comentarii |
|
La data de 17 martie 2005, petiționara C.C. a depus plângere împotriva soluției dispusă de procuror în dosarul nr. 743/P/2004 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, susținând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
în cauza enunțată, C.C. a solicitat efectuarea cercetării cu privire la procurorii A.Ț., T.D. și M.D., care, prin încălcarea cu știință a atribuțiilor de serviciu au dispus măsura arestării preventive și cercetarea sa pentru infracțiunile de fals, uz de fals și luare de mită, fapte pentru care, ulterior, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
Cercetările s-au declanșat urmare unui control efectuat de organele de poliție cu privire la activitatea B.P.C.T.A. - T. SA, al cărei șef era C.C., iar subordonați M.V. și T.C.
Sarcinile de serviciu ale celor trei constau în efectuarea demersurilor necesare pentru obținerea pașapoartelor de serviciu și a vizelor pentru deplasări în străinătate a personalului din cadrul D.A.C. și a unităților subordonate.
Controlul a evidențiat faptul că cei trei angajați, C.C., M.V. și T.C., au ridicat de la casieria unității mai mulți bani decât au justificat cu chitanțele de cheltuieli pentru obținerea pașapoartelor și vizelor, folosind documente false pentru justificarea cheltuielilor, producând pagube de 56.837 lei, 521.762 lei și, respectiv 2.250 lei la nivelul anului 1992.
Ulterior, s-au făcut cercetări și pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și primirea de foloase necuvenite, autodenunțurile depuse de unii angajați evidențiind faptul că era de notorietate că se puteau obține vize oriunde contra unor cadouri.
De asemenea, s-a stabilit că învinuita la acea dată, C.C., a facilitat folosirea pașaportului de serviciu și după pensionarea posesorilor ori s-au eliberat aceste acte și unor persoane ce nu aveau dreptul.
Existând indicii cu privire la vinovăția lui C.C. s-a dispus arestarea preventivă a acesteia în perioada 4 noiembrie 1992 - 17 februarie 1993 de procurorul Ț.A.
Inițial C.C. a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile martorilor, confirmând vinovăția sa, dar ulterior, a revenit asupra recunoașterilor, ceea ce a determinat ca prin ordonanța nr. 183/P/1992 din 6 decembrie 1996 să se dispună scoaterea de sub urmărire penală.
La data de 8 martie 2004, C.C. a cerut efectuarea cercetărilor penale cu privire la procurorul Ț.A., susținând că acesta și-a încălcat atribuțiile de serviciu cu știință, producându-i prejudicii materiale și morale prin arestarea nejustificată ce a dispus-o, a fost supusă unei represiuni nedrepte și unei cercetări abuzive a magistratului.
S-au extins cercetările și cu privire la procurorii M.D. și D.T., care, de asemenea, au făcut cercetări în cauză.
Considerând că faptele reclamate nu există, prin rezoluția nr. 743/P/2004 din 29 octombrie 2004, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale.
Plângerea formulată de C.C. împotriva soluției conform art. 2781C. proc. pen., a fost respinsă de procurorul ierarhic superior prin rezoluția nr. 998/10/N/2005, emisă la 14 februarie 2005.
împotriva soluției, conform art. 2781C. proc. pen., C.C. a făcut plângerea prezentă, solicitând admiterea ei și constatarea existenței infracțiunii și vinovăției, precum și obligarea celor vinovați la repararea prejudiciului material și moral suferit.
Plângerea este neîntemeiată.
Din examinarea cauzei rezultă că la data dispunerii măsurii arestării existau indicii puternice cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de către C.C., pe care de altfel, aceasta le-a și recunoscut, martorii audiați confirmând existența faptelor.
în raport de această situație, considerând că sunt îndeplinite condițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., procurorul Ț.A. a dispus măsura arestării preventive, pe care a revocat-o atunci când au dispărut temeiurile ce au impus-o.
Nu s-a constatat că acesta, cu știință, a abuzat de prerogativele funcției în scopul de a o supune pe petiționară la represiune nedreaptă, ci a acționat în acord cu probele existente la acea dată, luând măsurile preventive prevăzute de lege.
De asemenea, D.T. și D.M. au acționat conform obligațiilor de serviciu, efectuând cercetări în cauza în care au fost desemnați, iar în momentul în care, urmare revenirii învinuitei și martorilor asupra declarațiilor de recunoaștere în lipsa probelor, au dispus scoaterea acesteia de sub urmărirea penală.
în consecință, plângerea adresată înaltei Curți de Casație și Justiție este neîntemeiată și urmează a fi respinsă conform art. 2781alin. (2) pct. 8 lit. a) C. proc. pen., menținând soluția dispusă de procuror în dosarul nr. 743/P/2004.
Petiționara C.C. a fost obligată la cheltuieli judiciare conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 529/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 457/2005. Penal → |
|---|
