ICCJ. Decizia nr. 474/2005. Penal. Legea nr.284/1947. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 474/2005
Dosar nr. 5304/2004
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Popular al Raionului V.I.L. Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 2155 din 5 septembrie 1959, condamnă pe inculpaţii:
1. M.G.S. la 10 de închisoare corecţională, pentru infracţiunea de deţinere ilegală de metale preţioase, prevăzută de art. 2, art. 5 şi art. 14 din Legea nr. 284/1947;
2. M.Şt.M. la 5 de închisoare, pentru infracţiunea de deţinere ilegală de metale preţioase, prevăzută de art. 2, art. 5 şi art. 14 din Legea nr. 284/1947;
De la inculpaţi au fost confiscate 17 monede aur (M.G.S.) şi respectiv 2 monede (M.Şt.M.).
De asemenea, averea mobilă a inculpaţilor a fost confiscată parţial, conform proceselor verbale de la dosar.
S-a reţinut că inculpaţii au deţinut ilegal monedele de aur.
Tribunalul Capitalei – Colegiul V, prin Decizia penală nr. 963 din 3 octombrie 1959, a admis recursul declarat de B.S.R.P.R., în sensul obligării inculpatului M.G.S. la 166.507,50 lei despăgubiri civile.
Totodată, a respins recursurile inculpaţilor.
La 23 septembrie 2004, în baza art. 409 şi art. 410 C. proc. pen., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anularea sus-menţionatei hotărâri, cu motivarea că fapta inculpaţilor nu este prevăzută de legea penală.
Recursul în anulare este întemeiat.
Prevederile art. 1 şi 2 din Legea nr. 284/1947 erau în contradicţie cu Constituţia României, în vigoare atunci, cât şi cu D.U.D.O.
Astfel, potrivit Constituţiei României din 1923, repusă în vigoare prin Decretul Regal nr. 1849/1944 (art. 15 şi art. 17), prin nici o lege nu se poate dispune confiscarea averilor, iar proprietatea este garantată şi nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică.
De asemenea, prin Constituţia din 1949 (art. 8 şi art. 9) s-a stipulat că „proprietatea particulară, agonisită prin muncă şi economisire, se bucură de o protecţie specială", iar exproprierile pentru caz de utilitate publică pot fi făcute pe baza unei legi şi cu o justă despăgubire.
Constituţia din 1952 (art. 12) prevedea că dreptul de proprietate personală asupra veniturilor şi economiilor din muncă, cât şi dreptul de moştenire sunt ocrotite de lege.
D.U.D.O. (art. 17), proclamată la 10 decembrie 1948 statua că orice persoană are dreptul la proprietate şi că nimeni nu va fi lipsit, în mod arbitrar, de proprietatea sa.
Ca atare, Legea nr. 284/1947 era menită să lipsească pe cetăţeanul român de proprietatea sa, în mod abuziv, fiind, astfel, neconstituţională în raport cu însăşi legea fundamentală în vigoare atunci.
Mai mult, şi pedeapsa complimentară a confiscării averii inculpaţilor era menită să aducă atingere dreptului de proprietate.
De altfel, potrivit Legii nr. 284/1947 [(art. 2 lit. a)], a Decretului Lege nr. 656/1944 şi a Legii nr. 638/1946 (art. 6), persoanele fizice puteau să deţină, în mod legal, printre altele, salbe confecţionate din ducaţi austrieci, precum şi ducaţi cu toartă găuriţi.
Or, de la inculpaţi au fost ridicate şi 7 monede de aur ducaţi mari austrieci găuriţi.
Aşa fiind, în baza art. 4141 C. proc. pen., recursul în anulare va fi admis, hotărârile atacate vor fi casate, iar inculpaţii vor fi achitaţi de orice penalitate, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod, cu consecinţa înlăturării pedepsei complimentare a confiscării parţiale a averii şi a măsurii de siguranţă a confiscării speciale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 2155 din 5 septembrie 1959 a Tribunalului Popular al Raionului V.I.L. Bucureşti şi deciziei penale nr. 963 din 3 octombrie 1959 a Tribunalului Capitalei R.P.R. Colegiul V privind pe inculpaţii M.G.S. şi M.Şt.M.
Casează ambele hotărâri atacate.
Achită pe inculpaţi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracţiunea de „deţinere ilegală de metale preţioase", prevăzută de art. 2, art. 5 şi art. 14 din Legea nr. 284/1947.
Înlătură pedeapsa complementară a confiscării parţiale a averii şi măsura de siguranţă a confiscării speciale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 473/2005. Penal. O.U.G.195/2002. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 4746/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
