ICCJ. Decizia nr. 471/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 471/2005
Dosar nr. 6346/2004
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 840 din 22 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
- I.N. la 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din aceeaşi lege şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 5.240.000 lei şi 92 dolari S.U.A.
- C.F.L. la 4 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, conform art. 110 raportat la art. 1101 C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99, art. 74 şi art. 76 C. pen.
Conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 1.450.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că inculpatul I.N. i-a încredinţat inculpatei minore spre deţinere o pungă cu bile de heroină cu înţelegerea ca, atunci când se ivea ocazia comercializării, inculpatul să vină să ia de la inculpata minoră doza necesară de heroină, aducându-i ulterior, spre păstrare şi parte din banii obţinuţi. Astfel, în ziua de 29 ianuarie 2003, inculpatul I.N. a vândut martorului M.A. două doze de heroină. Efectuând o percheziţie, atât corporală a celor doi inculpaţi, cât şi a locuinţelor acestora, organele de poliţie au găsit sume în lei şi dolari, printre care şi bancnotele de câte 100.000 lei marcate cu inscripţia „flagrant droguri, 29 ianuarie 2003" (o bancnotă asupra inculpatului şi două bancnote în buzunarul pantalonilor minorei).
Prin Decizia penală nr. 736 din 14 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti s-a admis apelul inculpatului I.N., în sensul confiscării de la acesta a sumei de numai 700.000 lei şi a restituirii sumei de 4.540.000 lei. Apelul a fost extins şi cu privire la inculpata minoră C.F.L. căreia i s-a redus cuantumul pedepsei de la 4 ani la 3 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii, inculpatul I.N. a declarat recurs, prin care, ca şi în apel, a solicitat înlăturarea circumstanţei agravante prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, întrucât înţelegerea privind deţinerea şi comercializarea heroinei a avut-o cu B.M., bunicul inculpatei minore, iar nu cu aceasta. De asemenea, consideră că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport cu situaţia sa personală şi cere reducerea ei.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele dosarului se constată că susţinerea recurentului că nu a „folosit-o", în sensul art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, pe minora C.F. la săvârşirea infracţiunii nu este justificată, fiind contrazisă de probele administrate în cauză.
Astfel, această circumstanţă agravantă reţinută corect de instanţe, rezultă din declaraţiile constante ale minorei, coroborate cu declaraţiile martorilor C.M. şi M.A., precum şi cu procesele-verbale întocmite de organele de poliţie de organizare a flagrantului şi în special, de percheziţia domiciliară şi corporală.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată recurentului, se constată că la stabilirea cuantumului de 12 ani închisoare, s-a ţinut seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ca şi necesitatea de a se asigura scopul preventiv-educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen.
Faţă de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii la săvârşirea căreia inculpatul a atras şi un minor, nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
În consecinţă, urmează a se respinge recursul declarat de inculpatul I.N., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva deciziei penale nr. 736 din 14 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 30 ianuarie 2003 la 21 ianuarie 2005.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 468/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 473/2005. Penal. O.U.G.195/2002. Recurs în... → |
|---|
