ICCJ. Decizia nr. 505/2005. Penal
| Comentarii |
|
La data de 10 iunie 2004, petiționarul R.O., prin cabinetul individual de avocatură G.I. s-a adresat cu un memoriu Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând declararea recursului în anulare, privind deciziile penale nr. 363 din 02 iulie 2002 și nr. 91 din 13 martie 2002, pronunțate de către Curtea de Apel Alba și Tribunalul Timiș și sentința penală nr. 1326/2001, pronunțată de Judecătoria Sibiu.
în motivarea memoriului s-a arătat că hotărârile judecătorești pronunțate în cauză, sunt nelegale și netemeinice, astfel că, se impune declararea recursului în anulare, întrucât nu este vinovat de infracțiunile reținute în sarcina sa și pentru care a fost condamnat.
Memoriul a fost înregistrat sub nr. 18681/3468 din 06 octombrie 2004.
Procurorul șef de secție din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 01 februarie 2005, potrivit referatului întocmit, comunică Cabinetului individual de avocatură G.I. faptul că, în legătură cu memoriile înregistrate sub nr. 18681/3468/2004 din 10 iunie 2004 și 17 iunie 2004, nu li se poate da curs, datorită modificărilor legislative intervenite odată cu adoptarea Legii nr. 304/2004, privind organizarea judiciară și a Legii nr. 576/2004, pentru modificarea Codului de procedură penală, calea extraordinară de atac a recursului în anulare, fiind desființată.
La data de 17 februarie 2005, petiționarul R.O. se adresează înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru ca, în conformitate cu art. 2781alin. (1) C. proc. pen., să fie analizată plângerea, fără a se indica motivele, arătând totuși că, rezoluția nr. 18681/3468 din 01 februarie 2005, este nelegală și netemeinică,
Examinând plângerea petiționarului, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile înscrise la art. 2781C. proc. pen., de soluția dată, cum și din oficiu, se apreciază plângerea formulată, ca inadmisibilă, pentru considerente ce se vor arăta.
în conținutul dispozițiilor art. 2781C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut că, după respingerea plângerii făcute, conform art. 275 - art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale sau ordonanței ori, după caz, a rezoluției de casare, de scoatere de sub urmărire penale sau de încetarea urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane, ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la instanța căreia i-a revenit, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
în cauză nu s-a adoptat o rezoluție sau ordonanță de către Procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Așa cum rezultă din norma procedurală menționată, plângerea care are un asemenea temei, vizează expres și limitativ ca acte procedurale, rezoluția sau ordonanța procurorului privind scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale.
Așa fiind, și cum lucrarea cu nr. 18681/3468, adoptată de către procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, constituie un referat și nu un act procedural în sensul menționat, plângerea petiționarului întemeiată pe dispozițiile art. 2781C. proc. pen., este inadmisibilă și în consecință se va respinge.
Au fost văzute și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6195/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2985/2005. Penal → |
|---|
