ICCJ. Decizia nr. 2985/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 86 din 8 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 237 din 5 iunie 2003 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5592 din 4 decembrie 2003 a înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de condamnatul S.N.A.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
S.N.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin sentința nr. 237/2003 a Tribunalului Prahova, a cărei revizuire s-a cerut reiterându-se ca, la data de 13 martie 2003, prin violență, a deposedat pe partea vătămată T.L.V. de 3 inele de aur și un telefon mobil.
Condamnatul și-a motivat cererea susținând că în cursul urmăririi penale s-a omis efectuarea de confruntări, iar martora T.F. a făcut afirmații mincinoase, care nu corespundeau adevărului.
S-a mai reținut că cererea formulată de condamnat nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., constatându-se că nu s-au învederat probe noi, care să nu fi fost avute în vedere cu ocazia judecării fondului.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 118 din 16 martie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
împotriva acestor hotărâri, revizuientul a declarat recurs, iar față de motivele invocate în cererea inițială și reiterate în apel, a lăsat la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Recursul este nefondat.
Pentru ca o cerere de revizuire bazată pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., să poată fi admisă este necesară îndeplinirea a 2 condiții: să se fi descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, pe baza acelor fapte sau împrejurări să se poată dovedi netemeinicia hotărârii.
Or, revizuientul nu invoca nici o faptă sau împrejurare nouă, care să nu fi fost examinată de instanța, dimpotrivă arată ca dovezile aflate la dosar nu au fost analizate minuțios, astfel că s-ar fi impus prelungirea probațiunii, respectiv readministrarea unor probe.
Prin solicitarea formulată de condamnat se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunțate în cauză, așa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă, ca nefondată, de instanța de apel.
în consecință, conform dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins, ca nefondat, menținându-se hotărârile atacate ca fiind legale.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 505/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3005/2005. Penal → |
|---|
