ICCJ. Decizia nr. 3020/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 513 din 13 decembrie 2004, Tribunalul Dâmbovița a condamnat pe inculpatul B.I. la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174, raportat la art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsă arestul preventiv în perioada 15 - 16 iulie 2003 și începând cu 23 decembrie 2003, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 8.827.083 lei cu dobânzile legale, către C.A.S. a municipiului București, la 25.000.000 lei despăgubiri civile și 10.000.000 lei daune morale către partea civilă M.C., la 500.000 lei prestație periodică lunară de întreținere pentru minora T.M.A., începând cu data de 13 iulie 2003, data săvârșirii faptei și până la majoratul acesteia.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea țepușei din lemn folosită la săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a reținut că, în sera zilei de 13 iulie 2003, victima T.N.D., fiind în stare de ebrietate și trecând pe ulița din satul Iazu, spre locuința sa, a procedat la acostarea numitelor L.E., concubina inculpatului B.I. și a M.R., concubina fratelui acestuia, cărora le-a adresat injurii și expresii indecente, fapt ce l-a determinat pe inculpat să intervină sancționându-l pe T.N.D. din curtea gospodăriei.
Victima s-a manifestat agresiv și față de inculpat, spărgând două sticle de bere, cu care l-a amenințat, adresându-i injurii și amenințări cu moartea, fapt ce l-a determinat, pe acesta, să folosească o țepușă de lemn, cu care i-a aplicat două lovituri în partea superioară a toracelui și în cap. Ca urmare a acestor lovituri victima a căzut pe planul dur al carosabilului uliței.
Victima a fost transportată la Spitalul de Urgență Universitar București și, cu toate îngrijirile medicale primite, a decedat.
Raportul medico legal de autopsie nr. A3/1110/2003 din 11 noiembrie 2003 și raportul de nouă expertiză medico legală nr. A5/7577/2004 din 21 octombrie 2004, întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici București, cu concluzionat că moartea victimei, a fost violentă și s-a datorat contuziei și dilacerării cerebrale, consecință a unui traumatism cranio - cerebral cu fractură de boltă craniană.
Leziunile traumatice craniene au putut fi produse cel mai probabil, prin lovire cu corp dur, posibil corp dur rotund alungit din lemn, urmat de cădere și lovire de plan dur, cu impact occipital, între aceste leziuni traumatice și cauza medicală a decesului, existând legătură de cauzalitate directă necondiționată.
Sintagma "lovire activă propulsată", menționată în concluziile raportului medico legal de autopsie se referă la un mecanism de producere al leziunilor, prin lovire activă cu corp dur urmată de cădere și lovire de un corp plan și dur.
Concluziile raportului de nouă expertiză medico - legală au fost avizate de Comisia de avizare și control din cadrul I.N.M.L. București, după cum se menționează în adresa nr. E2/7577/2004 din 12 noiembrie 2004.
împotriva acestei sentințe au declarat apel, partea civilă M.C. și inculpatul B.I.
Partea civilă susține, în apel, că instanța de fond, cu ușurință, a dispus aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., la încadrarea juridică, faptul că s-a ținut seama numai de declarațiile martorilor, care sunt rude cu inculpatul, că nu sunt probe, la dosar, pentru a se reține această circumstanță atenuantă, care a influențat și asupra soluționării laturii civile. S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și majorarea despăgubirilor civile, a daunelor morale și a prestației periodice lunare. Totodată, a solicitat respingerea apelului inculpatului.
Inculpatul a susținut, în apel, a reținut corect că a fost provocat de victimă în săvârșirea infracțiunii, fapt pentru care solicită reducerea pedepsei aplicată și respingerea apelului părții civile, ca nefondat.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 72 din 18 februarie 2005, a admis apelul părții civile M.C., în sensul că a înlăturat de la încadrarea juridică, aplicarea art. 73 lit. b), raportat la art. 76 alin. (2) C. pen. și în baza art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.I. la 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a aplicat art. 67 C. pen.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 15 - 16 iunie 2003 și de la 23 decembrie 2003, la zi.
Inculpatul a fost obligat la 17.654.166 lei despăgubiri civile către partea civilă C.A.S. a municipiului București, cu dobânzile legale, la 50.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.C. și la 20.000.000 lei daune materiale către aceeași parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la 700.000 lei prestație periodică lunară către minora T.M.A., începând cu data de 13 iulie 2003, până la majorat.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-a respins apelul inculpatului, ca nefondat.
A fost obligat apelantul inculpat la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariu avocat oficiu, care se avansează de Ministerul Justiției în contul Baroului de avocați Ploiești.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, care a solicitat trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecarea cauzei, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. și reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de apel a stabilit, în mod corect, situația de fapt și vinovăția inculpatului B.I., în săvârșirea la data de 13 iulie 2003 a infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
Astfel, este dovedit prin procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, rapoartele de constatare medico legală și de autopsie, declarațiile inculpatului, coroborate cu declarațiile martorilor B.D., M.M.B.C., B.C., L.E., R.M., M.N., M.I., C.E., M.J., M.I. și N.N., că inculpatul B.I. a lovit cu o țepușă în cap pe victimă, care a căzut și nu s-a mai ridicat de la pământ.
Totodată, lovind victima cu intensitate mare, într-o zonă vitală, cum este capul, cauzându-i victimei leziuni deosebit de grave, care au avut drept consecință moartea, dovedește fără nici un fel de dubiu că, inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, fie ea, chiar indirectă, în sensul că, chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei, acționând în modalitatea descrisă, și-a putut da seama și a acceptat posibilitatea decesului acesteia, astfel că încadrarea juridică dată faptei este legală și nu se impune a fi schimbată.
în ce privește reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., solicitată de inculpat, practica judiciară a stabilit că pentru a reține provocarea, este necesară o analiză concretă a stării psihice în care s-a aflat inculpatul, în momentul comiterii infracțiunii, pe baza tuturor probelor administrate și a împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta, pentru a se stabili dacă acesta a acționat ori nu sub influența unei astfel de tulburări.
în cauză, în mod corect, instanța de apel a apreciat că, injuriile aduse concubinei inculpatului, de către victimă, nu au fost de natură a crea acestuia o intensă tulburare, care să fie determinantă în declanșarea agresiunii.
Stabilită fiind vinovăția inculpatului, instanța de apel a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și proporțională cu pericolul social al faptei comise.
întrucât criticile din recursul declarat sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a se respinge recursul, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3002/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2983/2005. Penal → |
|---|
