ICCJ. Decizia nr. 533/2005. Penal
| Comentarii |
|
La 4 august 2005, petiționarul a expediat prin poștă mai multe înscrisuri adresate înaltei Curți de Casație și Justiție (plicul împreună cu o prezentare a întregului conținut al corespondenței se află depuse la dosarul nr. 4884/2005 al acestei Curți).
Printre înscrisurile amintite s-a numărat și o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 2781C. proc. pen., și prin care se solicita tragerea la răspundere penală a intimatei G.G.
Respectiva plângere a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu numărul de dosar 4881/2005.
în motivarea plângerii s-a susținut, în esență că, la 20 iunie 2005 și 12 iulie 2005, A.I. s-ar fi adresat mai întâi procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, însă demersurile sale au rămas fără răspuns.
S-a precizat totodată că acele sesizări o vizau procuroarea G.G., în legătură cu pretinse falsuri pe care aceasta le-ar fi inserat în rezoluția nr. 21/P/2005 dată de în dosarul nr. 6157/2004 și prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numitului S.J.
La termenul de la 6 octombrie 2005, Curtea a pus în discuție admisibilitatea plângerii, iar în urma dezbaterilor care au avut loc, a rămas în pronunțare asupra acestei chestiuni.
în legătură cu aspectul menționat, cu afirmațiile petiționarului și cu temeiul de drept invocat, Curtea reține că respectivul text de lege poate avea eficiență juridică numai în măsura în care în cauză sunt întrunite și câteva condiții impuse de art. 275 și următoarele C. proc. pen.
Astfel, din ansamblul reglementărilor citate rezultă că sesizarea printr-o plângere întemeiată pe art. 2781C. proc. pen., a acestei Curți în vederea judecării cauzei în prima instanță este admisibilă numai în măsura în care:
procurorul a dat o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau o ordonanță ori, după caz, o rezoluție de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, iar acestea au făcut în prealabil obiectul unei alte plângeri care a fost respinsă de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, de procurorul ierarhic superior acestora.
în cauza de față nu s-a făcut dovada îndeplinirii nici uneia dintre aceste cerințe legale întrucât plângerea nu a fost însoțită de dovezi care să ateste că petiționarul s-ar fi adresat efectiv procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile menționate de el. Relevantă în acest context este și neprezentarea petiționarului la termenul din 6 octombrie 2005 la care deficiența amintită putea fi eventual remediată în măsura în care A.I. ar fi propus administrarea unor probe concludente.
Față de aceste considerente, Curtea urmează a respinge plângerea ca inadmisibilă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata către stat a cheltuielilor prilejuite de judecarea cauzei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 568/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 536/2005. Penal → |
|---|
