ICCJ. Decizia nr. 529/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin Rezoluția nr. 701/P/2004, dată la 22 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), față de:
judecătorii N.Șt. și D.D. de la Curtea de Apel Pitești;
judecătorii L.M. și V.A. de la Tribunalul Sibiu;
judecătorii S.T., A.M. și G.C. de la Curtea de Apel Alba Iulia precum și față de
procurorii A.T. și Z.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
în ceea ce îl privește pe judecătorul N.Șt. s-a dispus, de asemenea, neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), și respectiv pentru aceea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.
Plângerea formulată ulterior, conform art. 278 C. pen., împotriva acestei rezoluții a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Rezoluția nr. 9879/226/N/2005 din 21 iunie 2005, dată de Procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
împotriva acestei din urmă rezoluții aceeași petiționară a formulat la 19 iulie 2005 o nouă plângere având ca temei prevederile art. 2781C. proc. pen., și care a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu numărul de dosar 4556/2005.
în cuprinsul plângerii petiționara nu a formulat nici o critică referitoare la rezoluția de la 21 iunie 2005, mai sus menționată, dar a solicitat atașarea dosarelor nr. 701/P/2004 și nr. 9879/226/N/2005 ale Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, măsură care a și fost dispusă de către această Curte.
Având a se pronunța asupra plângerii astfel formulate, Curtea a procedat la verificarea din oficiu a conținutului dosarelor atașate din care rezultă că rezoluțiile menționate au fost precedate de Ordonanța nr. 687/P/2004 prin care același parchet a dispus disjungerea în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești a cauzei cu privire la alte 27 de persoane (judecători, procurori, grefieri, polițiști, un executor judecătoresc, un secretar de primărie și un avocat).
în legătură cu măsura disjungerii Curtea are în vedere că aceasta a fost pe deplin justificată în raport cu prevederile legale care definesc și diferențiază competența materială a celor două parchete.
Este, de asemenea, de observat că plângerea adresată acestei curți în legătură cu menținerea soluției de neîncepere a urmăririi penale date în dosarul rămas, după disjungere, în competența secției de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție nu a fost în nici un fel argumentată.
întrucât, după verificarea din oficiu a aspectelor de temeinicie și legalitate a respectivei rezoluții, Curtea nu a identificat elemente care să justifice formularea plângerii, semnificația respectivei nemotivări nu poate fi decât aceea că plângerea, întemeiată aparent pe prevederile art. 2781C. proc. pen., a avut doar caracter formal situându-se în afara finalității avute în vedere de legiuitor la adoptarea acestei reglementări.
în același timp, Curtea reține că o aplicare a prevederilor art. 278 și 2781 C. proc. pen., intră cu atât mai puțin în discuție în ceea ce privește dosarul disjuns care figurează pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești cu numărul 217/P/2004, nefiind încă soluționat.
în consecință, plângerea a fost respinsă, ca inadmisibilă, iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționara a fost obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 530/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 463/2005. Penal → |
|---|
