ICCJ. Decizia nr. 5644/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 196 din 6 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr. 900/P/2005, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul T.C., împotriva sentinței penale nr. 30 din 20 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 10724/2001.
Prima instanță a reținut că, petiționarul condamnat T.C., a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței arătate, motivând că majorările de întârziere în sumă de 20.820.545 lei nu constituie prejudiciu penal pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, iar primirea de foloase necuvenite nu a fost probată în cauză.
Din analiza actelor dosarului, respectiv dosar de fond nr. 10724/P/2001 al Tribunalului Dolj, cererea de revizuire ca și referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, înaintat cu adresa nr. 677/III/6/2005, prima instanță a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr. 30/2003 a Tribunalului Dolj, inculpatul T.C. a fost condamnat la 2 ani închisoare, pedeapsă rezultantă, cu suspendarea condiționată a executării pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) și art. 256 C. pen.
Prin decizia penală nr. 16/2004 a Curții de Apel Craiova a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, a fost desființată în parte sentința și, în baza Legii nr. 543/2002, s-a constatat grațiată integral pedeapsa de un an, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. Totodată, au fost respinse apelurile inculpaților B.M. și T.C.
Prin decizia penală nr. 3335/2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost respinse, ca nefondate, recursurile inculpaților, fiind admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova doar cu privire la inculpata B.M., față de care s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.
Instanțele au reținut că, la data de 10 martie 2000, în scopul recuperării unor creanțe bugetare, C.F.C. prin inculpatul T.C., a procedat la executare silită a unor imobile ce aparțin SC B. SA Calafat.
Ulterior, în perioada mai - octombrie 2000, s-au acoperit obligațiile fiscale dar inculpatul, îndeplinindu-și defectuos îndatoririle de serviciu, a creat debitorului o pagubă de cca. 20,8 milioane lei și a pus în pericol integritatea patrimoniului acesteia.
Prima instanță a constatat că, în cererea de revizuire petiționarul nu a prezentat fapte sau împrejurări necunoscute de instanță la data soluționării cauzei, astfel că cererea de revizuire este nefondată.
împotriva acestei sentințe, a formulat apel condamnatul care, a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
în motivarea apelului, acesta a reluat motivele cererii de revizuire, invocând în ceea ce privește infracțiunea de primire de foloase necuvenite, declarațiile martorilor B.V. și R.V., care au arătat că nu i s-a dat nici o sumă de bani.
S-a mai arătat că, unul dintre înscrisurile ce au servit ca temei al hotărârii de condamnare, respectiv documentul de vânzare-cumpărare între SC I.J. SRL Brașov și A.F.P. Calafat, a fost declarat fals și că, el, T.C. nu îndeplinea nici un act în virtutea funcției sale, așa cum prevede art. 256 C. pen.
Prin decizia penală nr. 221 din 20 iunie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul T.C., reținându-se că acesta nu a prezentat fapte sau împrejurări necunoscute de instanțe la data soluționării cauzei.
împotriva acestei decizii condamnatul a formulat recurs prin care solicită, în esență, a se reaprecia unele probe administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Revizuientul nu a invocat existența unor împrejurări noi necunoscute de instanță la data soluționării cauzei, ci modul de apreciere al probelor administrate, în concluzie nu a fost îndeplinită condiția cerută de textul de lege mai sus citat, în mod corect s-a apreciat că cererea de revizuire este nefonată și pe cale de consecință, recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 221 din 10 iunie 2005 a Curții de Apel Craiova a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5641/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5646/2005. Penal → |
|---|
