ICCJ. Decizia nr. 5640/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 100 din 1 aprilie 2005, Tribunalul Mureș a condamnat pe inculpatul A.B., la 5 ani de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74,art. 76 lit. b) C. pen.
S-a constatat că partea vătămată F.A. nu s-a constituit parte civile.
S-a dispus confiscarea sumei de 900.000 lei de la inculpat.
Instanța a reținut că, la data de 27 februarie 2004, în jurul orelor 21,00, după ce inculpatul a consumat băuturi alcoolice s-a deplasat spre locuința părții vătămate.
Inculpatul a escaladat gardul s-a urcat pe magazie, a îndepărtat țiglele din acoperiș și a coborât în locuință de unde a sustras o serie de bunuri.
O parte dintre acestea le-a lăsat în pod, iar cu celelalte a ieșit în curte, fiind observat de martorii B.T., D.F.
Inculpatul a fugit, încercând să ajungă în stradă, dar a fost imobilizat de martorul V.S., pe care însă inculpatul l-a lovit de multe ori cu pumnul, amenințând și cu cuțitele sustrase reușind în final să scape.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., susținând că nu a făcut amenințări ci dimpotrivă martorii au încercat să-și facă singuri dreptate.
Curtea de Apel Tg. Mureș, prin decizia penală nr. 105/ A din 8 iulie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Și împotriva deciziei inculpatul a declarat recurs, cerând casarea hotărârilor și în rejudecare schimbarea încadrării juridice a faptei în cea de furt calificat și în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt dând faptei încadrarea juridică corectă, făcând totodată și o justă individualizare a pedepsei.
Apărarea inculpatului, care vizează schimbarea încadrării juridice a faptei este neîntemeiată.
Așa cum rezultă din expozitivul hotărârii inculpatul a sustras bunuri folosind violența, pe de o parte amenințarea cu cuțitele sustrase, iar pe de alta loviturile aplicate, în loc public martorului V.S. în scopul de a-și asigura scăparea, astfel încât sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și este neîntemeiat primul motiv formulat în apărare.
în ce privește cel de al doilea motiv prin care cere redozarea pedepsei, este, de asemenea, neîntemeiat ținând seama de pericolul social sporit al pedepsei cât și de persoana inculpatului care ulterior a revenit arătând că nu recunoaște fapta, încât reducerea pedepsei nu se justifică.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Au fost văzute și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5637/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5641/2005. Penal → |
|---|
