ICCJ. Decizia nr. 432/2005. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.432/2005
Dosar nr. 329/2005
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 ianuarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1225/P/2004, Curtea de Apel Constanţa, pe rol aflându-se apelurile declarate de inculpaţii F.G. şi C.I., cauza nefiind în stare de judecată, s-a luat în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive.
Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor.
În termen legal, inculpaţii F.G. şi C.I. au declarat recurs împotriva încheierii menţionate, solicitând admiterea recursurilor şi judecarea lor în libertate, arătând că se consideră nevinovaţi.
Recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de aceasta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi exista probe certe cu lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru concret ordinea publică.
Cu referire la motivul de recurs invocat, se reţine că instanţa de apel, la 11 ianuarie 2005, a constatat că, faţă de dispoziţiile art. 136 C. proc. pen., având în vedere că inculpaţii au fost condamnaţi prin sentinţa penală nr. 217 din 21 septembrie 2004 a Tribunalului Tulcea la câte o pedeapsă de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., pentru inculpatul F.G. şi cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpata C.I., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a acestora, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natura să aducă atingere desfăşurării procesului penal, în raport de natura şi gravitatea infracţiunii, de starea de pericol creată prin vătămarea adusă relaţiilor sociale, privind viaţa persoanei, precum şi limita de pedeapsă prevăzută de lege, care este mai mare de 4 ani, astfel că a dispus menţinerea stării de arest a inculpaţilor.
Ca atare, încheierea pronunţată la 11 ianuarie 2005 este legală.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţi nefiind fondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.I. şi F.G. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosarul nr. 1225/P/2004.
Obligă pe recurenţi să plătească statului suma de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 42/2005. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 541/2005. Penal. Art.197 alin 2 c. pen. Recurs... → |
|---|
