ICCJ. Decizia nr. 541/2005. Penal. Art.197 alin 2 c. pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.541/2005
Dosar nr. 5334/2004
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bihor, prin sentinţa penală nr. 138 din 13 aprilie 2004, a admis contestaţia la executare formulată de către condamnatul S.J.
A constatat că s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 5 din 17 ianuarie 1994 a Tribunalului Bihor şi a dispus revocarea mandatului de executare a pedepsei, emis la data de 11 februarie 1994 de către acelaşi tribunal.
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 18 februarie 2004, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, contestaţia la executare formulată de condamnatul S.J., împotriva sentinţei penale nr. 5 din 17 ianuarie 1994, pronunţată de acelaşi tribunal, cu motivarea că, s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei rezultante de 5 ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin hotărârea menţionată, pentru comiterea a două infracţiuni de viol, prevăzute de art. 197 alin. (2) C. pen., că s-a emis mandatul de executare a pedepsei, însă, după această dată condamnatul s-a sustras executării sancţiunii penale, plecând în Republica Ungaria, unde locuieşte şi în prezent.
Întrucât la data de 17 februarie 2004 s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei, care este de 5 ani plus durata de 5 ani a pedepsei aplicate, condamnatul a solicitat să se dispună în acest sens şi să se revoce mandatul de executare a pedepsei emis de Tribunalul Bihor.
Examinând contestaţia la executare formulată de condamnat, Tribunalul Bihor, a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 5 din 17 ianuarie 1994, pronunţată de acelaşi tribunal, definitivă prin neapelare la 7 februarie 1994, inculpatul S.J. a fost condamnat la două pedepse de câte 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de viol, prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) din acelaşi cod i s-a aplicat un spor de 6 luni închisoare, urmând a executa, în final, pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Conform procesului verbal nr. 1642/III/5/2004 întocmit de procuror la 10 iunie 2004, cu ocazia verificării la Biroul de Executări Penale al Tribunalului Bihor, s-a constatat că sentinţa penală a fost comunicată condamnatului la domiciliu şi la cele două reşedinţe, ultima comunicare fiind efectuată prin afişare la domiciliul acestuia la 27 ianuarie 1994.
Această hotărâre a rămas definitivă prin nerecurare şi pentru executarea pedepsei s-a emis mandatul din 11 februarie 1994 de către Tribunalul Bihor.
Pentru a verifica dacă de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la momentul soluţionării contestaţiei, condamnatul contestator a mai suferit alte condamnări sau a mai săvârşit alte infracţiuni de natură a întrerupe termenul prescripţiei, instanţa a solicitat relaţii S.E.I.P. Bihor, Evidenţa operativă şi cazier judiciar, răspunsul fiind în sensul că, acesta este cunoscut în evidenţe doar cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 5 din 17 ianuarie 1997 a Tribunalului Bihor.
În atare condiţii, în raport de dispoziţiile art. 126 C. pen. şi reţinând că pedeapsa aplicată nu a putut fi pusă în executare datorită împrejurării că, în cauză, condamnatul s-a sustras, părăsind România şi stabilindu-şi domiciliul în Republica Ungaria, Tribunalul Bihor a constatat fondată, contestaţia la executare formulată de acesta, deoarece s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 5 din 17 ianuarie 1994 de către acelaşi tribunal, trecând un termen de 5 ani plus durata pedepsei ce urma a fi executată, respectiv 10 ani.
Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.
Împotriva hotărârii, procurorul general a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1), partea I, punctul 71 teza 1 C. proc. pen., considerând că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea legii, întrucât, contrar prevederilor art. 127 alin. (1) C. pen., instanţa a constatat că s-a împlinit termenul privind prescripţia executării pedepsei de 5 ani închisoare.
În acest sens, s-a motivat că prin adresa nr. 2369 din 29 aprilie 2004 I.P.J. Bihor, Serviciul de Investigaţii Criminale comunică faptul că, la data de 5 februarie 2004, Biroul Naţional Interpol a comunicat că a fost informat de Interpol Budapesta despre faptul că, la 4 februarie 2004, S.J. a fost arestat pentru 72 de ore, pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt, fiind prins în flagrant delict.
Având în vedere că sentinţa penală nr. 5 din 17 ianuarie 1994 a Tribunalului Bihor a rămas definitivă la 7 februarie 1994, reiese că termenul de prescripţie a executării pedepsei, conform art. 126 alin. (1) lit. b) C. pen., se împlinea la 6 februarie 2004.
Ţinând însă cont de faptul că la 4 februarie 2004, deci în cursul termenului de prescripţie a executării pedepsei, acesta a săvârşit o nouă infracţiune, s-a apreciat că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 127 alin. (1) C. pen., potrivit cărora prescripţia executării pedepsei se întrerupe prin săvârşirea unei noi infracţiuni.
Recursul în anulare este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Întrucât, cu ocazia judecării recursului în anulare declarat de procurorul general împotriva sentinţei penale nr. 138 din 13 aprilie 2004, prin care a fost admisă contestaţia la executare formulată de condamnatul S.J., constatându-se împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 5 din 17 ianuarie 1994 a Tribunalului Bihor, s-a înaintat la dosar un act nou, necunoscut de prima instanţă şi anume, adresa din 29 aprilie 2004 a I.P.J. Bihor, Serviciul de Investigaţii Criminale, din care rezultă că, la data de 5 februarie 2004, Biroul Naţional Interpol a comunicat faptul că a fost informat de către Interpol Budapesta, în sensul că, la 4 februarie 2004, S.J. a fost arestat 72 de ore, pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt, fiind prins în flagrant delict, se impune admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la prima instanţă spre rejudecare, în raport de înscrisul nou prezentat în instanţă în această fază procesuală.
Totodată, instanţa de trimitere, rejudecând cauza, urmează să facă verificări pentru a stabili dacă în sarcina inculpatului S.J. a fost reţinută infracţiunea de furt, comisă la 4 februarie 2004, pentru care acesta a fost arestat pe timp de 72 de ore.
Pentru aceste considerente, recursul în anulare urmează a fi admis şi conform art. 4141 alin. (1)1, raportat la art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va casa hotărârea atacată şi se va trimite cauza la Tribunalul Bihor pentru rejudecare.
Onorariul în sumă de 400.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 138 din 13 aprilie 2004 a Tribunalului Bihor, privind pe inculpatul S.J.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza la Tribunalul Bihor pentru rejudecare.
Onorariul în sumă de 400.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 432/2005. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 56/2005. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
