ICCJ. Decizia nr. 581/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 581/2005
Dosar nr. 3020/2003
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bihor, prin sentinţa penală nr. 68 din 23 februarie 2001, a condamnat pe inculpatul K.L.A. la 4 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) şi e) C. pen. şi la un an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) din acelaşi cod.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 din acelaşi cod.
A fost dedusă perioada arestării preventive de la 5 mai la 22 iunie 2000.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unor cagule şi mănuşi, corpuri delicte.
Instanţa a reţinut că, la 4 mai 2000, pe timp de zi, mai multe persoane necunoscute, având faţa acoperită cu cagule şi înarmate cu pistoale au pătruns în incinta Agenţiei C.E.C. situată pe str. Transilvaniei din Oradea, unde au încercat, prin ameninţare, să sustragă sume de bani ce erau depozitate în agenţie, dar s-a declanşat sistemul de alarmă, astfel încât cele 4 persoane au fugit. Din declaraţiile celor ce se găseau în agenţie a rezultat că o altă persoană aştepta în imediata apropiere la volanul unui autoturism de Ungaria.
În urma investigaţiilor întreprinse de organele de poliţie s-a stabilit că la tentativa de jaf au participat toţi inculpaţii (K.L.A., B.A., F.E., M.A., D.E. şi K.E., ultimii 5 condamnaţi în cauză), în interiorul agenţiei intrând 4 dintre ei, iar ceilalţi aşteptând afară, în imediata apropiere a maşinii pregătite să transporte banii care urmau să fie furaţi.
A motivat instanţa că fapta tuturor inculpaţilor de a pătrunde în interiorul agenţiei, înarmaţi şi mascaţi, cu intenţia de a sustrage bani, iar ceilalţi aşteptând în imediata apropiere, în baza unui plan prestabilit, pentru a dispărea de la locul faptei, constituie, pentru toţi inculpaţii, tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) şi e) C. pen.
Totodată, a reţinut că inculpatul K.L.A. a falsificat un permis de conducere eliberat de autorităţile maghiare pe numele S.G., care ulterior a fost găsit la inculpatul B.A., faptă ce constituie infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală, prin Decizia nr. 139/ A din 12 iunie 2003, a respins ca nefondat apelul prin care inculpatul K.L.A. a solicitat să fie achitat.
Declarând recurs, inculpatul K.L.A., a susţinut că încadrarea juridică dată infracţiunii de tâlhărie este greşită, el comiţând numai acte de favorizare ce atrag încadrarea faptei în infracţiunea, prevăzută de art. 264 C. pen.
Prin ce de al doilea motiv de casare, inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiţionat sau reţinerea unor circumstanţe atenuante, cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Motivele de casare au fost încadrate în dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Recursul inculpatului este întemeiat, potrivit celor ce urmează;
Din declaraţia inculpatului K.L.A. (dată în prezenţa avocatului său), rezultă că în luna aprilie 2000, fiind în oraşul Arad, i-a cunoscut pe D.E., K.E., F.E. şi M.A., la domiciliul lui B.A., unde au discutat posibilitatea de a ataca o agenţie C.E.C. din Oradea. Fiind de acord cu această propunere, inculpatul K.L., s-a înţeles cu ceilalţi inculpaţi să le pună la dispoziţie maşinile sale. Mai precizează inculpatul, că a plecat în Ungaria unde a cumpărat 3 căciuli pentru mascare (cagule) şi revenind în România pe 4 mai 2000, s-a întâlnit cu cei 5 inculpaţi cărora le-a dat geanta în care se găseau căciulile pentru mascare, a trecut (cu ceilalţi inculpaţi) pe lângă agenţia C.E.C. ce urma a fi atacată şi le-a lăsat maşina, pentru a fi folosită la jaf. Au hotărât, cu aceiaşi ocazie, să se reîntâlnească, după săvârşirea faptei, la Episcopia Bihor.
Faţă de aceste aspecte ce rezultă din chiar declaraţia inculpatului recurent, susţinerea sa, în sensul că fapta comisă constituie infracţiunea de favorizare a infractorului, nu poate fi primită.
Art. 264 C. pen., defineşte infracţiunea de favorizare a infractorului ca fiind ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.
Pe de altă parte, C. pen., în art. 26, defineşte complicele ca persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, precum şi persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă, după săvârşirea faptei, promisiunea nu este îndeplinită.
În cauza de faţă, inculpatul K.L. a stabilit cu ceilalţi coinculpaţi să jefuiască o agenţie C.E.C., el angajându-se să procure cagulele pentru mascarea celor ce vor pătrunde în agenţie, să pună la dispoziţie una din maşinile sale pentru a transporta banii şi a facilita părăsirea rapidă a locului faptei şi apoi să-i aştepte pe făptuitori, cu altă maşină, într-un loc dinainte stabilit pentru a proceda la schimbarea maşinilor.
Ca atare, această activitate a inculpatului de a ajuta, cu intenţie, pe ceilalţi inculpaţi la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, constituie complicitate la această faptă şi nu infracţiunea de favorizare a infractorului, de vreme ce a existat o înţelegere prealabilă cu privire la modul de comitere a infracţiunii, iar ajutorul a fost dat de inculpat mai înainte de comiterea acesteia.
Cum infracţiunea de tâlhărie nu s-a consumat datorită pornirii sistemului de alarmă existent în agenţia C.E.C., fapta rămânând în stare de tentativă, încadrarea juridică în ce priveşte pe inculpatul K.L. este acea de complicitate la tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 20 şi art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În acest sens recursul inculpatului este întemeiat şi urmează a fi admis, hotărârile fiind supuse casării potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Ca atare, după ce se va înlătura dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen., se va dispune în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului recurent în sensul celor mai sus precizate.
Pentru această faptă se va aplica inculpatului K.L. o pedeapsă de 3 ani închisoare, orientată spre minimul special prevăzut de lege, la individualizarea căreia se au în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faţă de gravitatea faptei, constând în modul în care a fost concepută şi realizată activitatea infracţională, nu poate fi primită cererea inculpatului de reducere a pedepselor sub minimul special prevăzut de lege şi de suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante, astfel că, pedeapsa rezultantă, ca urmare a aplicării art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., de 3 ani închisoare, va fi executată prin privare de libertate.
Totodată, vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul K.L.A., împotriva deciziei penale nr. 139 din 12 iunie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Casează hotărârea atacată, precum şi sentinţa penală nr. 68 din 23 februarie 2001 a Tribunalului Bihor, numai cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii de tâlhărie.
Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) şi e) C. pen., în complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) şi e) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa aplicată cu pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 579/2005. Penal. Art.20 rap.la art.175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 582/2005. Penal. Art197alin3 c. pen. Recurs → |
|---|
