ICCJ. Decizia nr. 589/2005. Penal. Art.211 alin2 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 589/2005
Dosar nr. 6617/2004
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2005
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 322 din 17 august 2004 a Tribunalului Bacău s-a dispus în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), raportat la art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpaţilor A.G.M., fiecare, la câte 5 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act că partea vătămată U.C. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat în totalitate.
S-a reţinut în fapt că, în noaptea de 25 aprilie 2004, în jurul orei 1,30, în baza unei înţelegeri prealabile, prin efracţie, cu doi inculpaţi au pătruns în locuinţa părţii vătămate U.C. din satul Valea Mare, jud. Bacău şi prin ameninţarea acesteia cu moartea, au deposedat-o de suma de 60.000 lei, prejudiciul fiind recuperat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, cât şi inculpaţii.
Prin Decizia penală nr. 329 din 26 octombrie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondate, apelurile declarate.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care prin motivele scrise, a susţinut în esenţă următoarele:
- netemeinicia hotărârilor recurate sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor care au fost greşit individualizate prin reţinerea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Au fost invocate în drept prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în raport de care, vor fi analizate hotărârile atacate, constatându-se fondat recursul declarat pentru motivele ce urmează.
Într-adevăr, prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 în favoarea inculpaţilor, ceea ce a condus la coborârea pedepsei sub limita minimă legală, au fost încălcate prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care privesc individualizarea pedepselor.
Printre criteriile stabilite în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport de care se apreciază cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei, se află şi periculozitatea socială a faptei redată de împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, precum şi pericolul prezentat de făptuitor evidenţiat de datele personale.
Referitor la periculozitatea faptei, redată de împrejurările comiterii ei trebuie subliniat că aceasta a fost consecinţa unei înţelegeri şi pregătiri prealabile în ce priveşte persoana asupra căreia urmau să se exercite actele de violenţă, în ce priveşte timpul comiterii şi a modului în care va acţiona.
În sensul celor de mai sus, inculpaţii au hotărât să atace victima o femeie în vârstă de 69 ani care locuia singură, într-o casă izolată.
În scopul realizării activităţii infracţionale plănuite cei doi s-au înarmat cu o rangă de fier, au întrerupt curentul electric la locuinţa victimei şi după miezul nopţii au pătruns în holul casei prin forţarea uşii de la intrare, cu bara metalică şi pentru că partea vătămată avea uşa încuiată la cameră au ameninţat-o cu moartea cerându-i să le dea bani; în aceste condiţii partea vătămată le-a aruncat portofelul cu 60.000 lei.
Modalitatea de concepere şi executare a activităţii infracţionale descrisă denotă o deosebită periculozitate atât a faptei cât şi a făptuitorului, cu atât mai mult cu cât, ambii inculpaţi nu au o ocupaţie stabilă, iar intimatul A.M. a mai fost sancţionat pentru comiterea unei infracţiuni prevăzută de art. 221 C. pen., comisă în minoritate, iar pe parcursul procesului penal a avut o conduită nesinceră şi oscilantă.
Împrejurarea că inculpaţii au sustras, prin violenţă, în maniera amintită doar suma de 60.000 lei nu este relevantă în stabilirea pedepsei şi respectiv, în reţinerea circumstanţelor judiciare personale atenuante, întrucât partea vătămată nu a avut alte sume sau valori care să intereseze pe inculpaţi.
Pentru aceste considerente, în mod greşit în favoarea celor doi inculpaţi au fost reţinute dispoziţiile art. 74 – art. 76 C. pen. şi prin admiterea recursului declarat de parchet şi casarea hotărârilor, potrivit art. 38515pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va proceda la înlăturarea acestor prevederi legale şi la majorarea pedepselor la limita minimă legală, pentru fiecare inculpat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedepsele aplicate detenţia preventivă la zi pentru fiecare inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 329 din 26 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bacău, privind pe inculpaţii Ş.S. şi A.G.M.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 332/ D din 17 august 2004 a Tribunalului Bacău, cu privire la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., dispoziţii pe care le înlătură.
Majorează pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., de la câte 5 ani închisoare la câte 7 ani închisoare fiecare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 aprilie 2004la 26 ianuarie 2005.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 587/2005. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 59/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
