ICCJ. Decizia nr. 59/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 59/2005
Dosar nr. 6512/2004
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1176 din 23 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul D.V. la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat graţierea pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 79 din 19 ianuarie 2004 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin neapelare.
În baza art. 83 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 79 din 19 ianuarie 2004 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare şi a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, adică, în final, 5 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 1 mai 2004 la zi.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În ziua de 18 martie 2004, în jurul orelor 14,00, în timp ce partea vătămată P.I. se deplasa pe o stradă, inculpatul D.V. a venit din spate, în fugă şi i-a smuls de la gât, telefonul mobil, rupând şnurul de care era prins acesta.
Ulterior, fiind urmărit de partea vătămată, inculpatul s-a oprit şi a simulat că aruncă telefonul în direcţia capului părţii vătămate. Aceasta şi-a ridicat mâinile pentru a se apăra, moment în care inculpatul a reuşit să-şi asigure scăparea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 837/ A din 8 noiembrie 2004 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Totodată, a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus, în continuare, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 1 mai 2004 la zi.
Inculpatul a declarat recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că instanţele au reţinut corect, pe baza materialului probator, fapta şi vinovăţia inculpatului, făcând o încadrarea juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale.
Fapta inculpatului de a sustrage prin smulgere, telefonul mobil prins cu un şnur la gâtul părţii vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie şi nu pe cele ale infracţiunii de furt calificat.
Privitor la cea de a doua critică a recurentului, se constată că nici aceasta nu este fondată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi analizat tâlhăria (a venit în fugă din spatele părţii vătămate şi a smuls telefonul de la gâtul acesteia), precum şi de datele ce caracterizează persoana acestuia (a avut o atitudine nesinceră în cursul procesului, este cunoscut cu antecedente penale), rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei aplicate, astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V., împotriva deciziei penale nr. 837/ A din 8 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 mai 2004 la 6 ianuarie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 589/2005. Penal. Art.211 alin2 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 591/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
