ICCJ. Decizia nr. 6197/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6197/2005
Dosar nr. 6427/2005
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 25 octombrie 2005 pronunţată în dosarul penal nr. 3390/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., secţia de combatere a corupţiei şi a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului S.D. pe o durată de 30 zile de la 28 octombrie 2005 la 26 noiembrie 2005.
S-a reţinut că, prin referatul înregistrat sub nr. 3390 din 21 octombrie 2005, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului S.D. pe o durată de 30 zile, de la 28 octombrie 2005 la 26 noiembrie 2005.
În motivarea cererii s-a arătat că împotriva inculpatului s-a dispus luarea măsurii arestării preventive la data de 18 octombrie 2005, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, pe o durată de 10 zile, până la data de 27 octombrie 2005, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen., combinat cu art. 5 alin. (1) şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, în temeiul dispoziţiilor art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Parchetul a arătat că, pentru finalizarea urmăririi penale în condiţii care să asigure buna desfăşurare a procesului penal, este necesară prelungirea duratei măsurii arestării preventive, în condiţiile în care temeiul juridic prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen., se menţine, iar în cauză se impune şi reţinerea celui prevăzut de art. 148 lit. b) C. proc. pen., infracţiunea fiind flagrantă.
Instanţa de fond a constatat că în cauză există indicii temeinice, în sensul dispoziţiilor art. 143 C. proc. pen., că inculpatul S.D. a săvârşit infracţiunea ce se reţine în sarcina sa şi că temeiurile care au determinat arestarea acestuia se menţin [(art. 148 lit. h) C. proc. pen.)].
Având în vedere necesitatea efectuării actelor procedurale arătate de procuror, Curtea de Apel Bucureşti a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 zile, până la 26 noiembrie 2005.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi punerea sa de îndată în libertate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat.
Inculpatul S.D. a fost arestat preventiv, la data de 18 octombrie 2005, reţinându-se săvârşirea de către acesta a infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen., combinat cu art. 5 alin. (1) şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că a pretins suma de 1000 Euro denunţătorilor D.P.C. şi F.A.N., promiţându-le rezolvarea favorabilă de către procuror a dosarului penal în care sus-numiţii erau cercetaţi pentru trecerea frauduloasă a frontierei.
Inculpatul S.D. lucra, la data faptei (octombrie 2005) ca subcomisar în cadrul I.J.P.F. Giurgiu – Biroul cercetări penale.
Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod just faptul că în cauză există indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa, cât şi faptul că temeiurile avute în vedere la arestarea acestuia s-au menţinut, cerinţele articolului 148 lit. h) C. proc. pen., fiind îndeplinite.
Totodată, Curtea constată că motivele pentru care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive sunt legale şi temeinice, fiind necesară efectuarea de către procuror a actelor de procedură arătate în cererea de prelungire (certificarea înregistrărilor autorizate, prezentarea materialului de urmărire penală, redactarea rechizitoriului).
În consecinţă, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului, ca nefondat, şi să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva încheierii din 25 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosar nr. 3390/2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 RON (800.000 lei) cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6181/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6340/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... → |
|---|
