ICCJ. Decizia nr. 6340/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6340/2005
Dosar nr. 5452/2005
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 372 din 17 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Iaşi au fost condamnaţi următorii inculpaţi:
1. P.G., la 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
2. A.P., la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu privire la ambii inculpaţi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate perioada detenţiei preventive de la 19 ianuarie 2005 la zi pentru fiecare inculpat.
S-a admis acţiunea civilă şi au fost obligaţi inculpaţii în solidar la 15.000.000 lei daune materiale şi la 200.000.000 lei daune morale către partea civilă C.C.
Inculpaţii au mai fost obligaţi în solidar la 22.969.843 lei şi echivalentul în lei a 14 dolari S.U.A. către partea civilă C.A.S. Iaşi.
S-a respins cererea părţii civile C.C. de obligare a inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
La data de 31 octombrie 2004, în jurul orelor 20,00, inculpaţii P.G. şi A.P. se aflau, împreună cu martorul B.I., în faţa magazinului mixt, aparţinând martorilor O.R.P. şi G.L., şi consumau bere.
Inculpaţii se aflau în stare de ebrietate.
La un moment dat martorii G.L. şi O.R. au venit pentru a ridica încasările de peste zi, ocazie cu care între G.L. şi A.P. a avut loc o scurtă altercaţie verbală întrucât cel din urmă cumpărase anterior nişte produse pe datorie şi nu le mai plătise.
La scurt timp cei doi martori au plecat spre Iaşi, unde locuiesc, iar gestionarul C.C., a închis magazinul şi s-a retras în curtea locuinţei sale.
Rămaşi în stradă, inculpaţii au început să aducă injurii la adresa părţii vătămate C.C. şi a martorilor G.L., sora sa şi O.R., cumnatul său, ameninţând că peste noapte vor da foc magazinului şi vor răsturna box paleţii cu cărămidă pe care partea vătămată îi avea în curte.
La un moment dat partea vătămată a ieşit din curte înarmată cu un băţ şi le-a cerut inculpaţilor să înceteze.
Aceştia au fugit iar partea vătămată a plecat în urmărirea inculpatului P.G. care s-a împiedicat şi a căzut iar când a vrut să se ridice a fost lovit peste faţă cu băţul de partea vătămată suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-9 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată s-a întors în faţa magazinului şi a început să discute cu martorul B.I., timp în care inculpaţii au venit amândoi spre magazin continuând s-o ameninţe pe partea vătămată.
Aceasta şi-a sunat sora şi cumnatul de pe telefonul mobil şi le-a cerut să vină întrucât are probleme cu inculpaţii.
Inculpaţii s-au retras şi s-au dus la locuinţa familiei B. unde i-au trezit din somn pe martorii B.M.B. şi B.C., fraţii martorului B.I. şi pe B.M., soţia acestuia, cărora le-au spus că partea vătămată îl bate pe B.I.
Cu toţii s-au înarmat cu nişte pari groşi de salcâm şi au venit în faţa magazinului unde i-au găsit pe martorii G.L. şi O.R. discutând cu B.I.
Văzând că acesta din urmă nu păţise absolut nimic, cei din familia B. au început şi ei să discute cu partea vătămată şi rudele sale.
Inculpaţii, care rămăseseră mai în urmă, în întuneric, văzând ce se întâmplă, s-au repezit spre partea vătămată. Înainte ca aceasta să poată reacţiona, inculpatul P.G. a lovit-o cu parul în cap, în partea dreaptă. Martora G.L. a reuşit să prindă parul pe care îl avea inculpatul, împiedicându-l să lovească partea vătămată a doua oară, moment în care a intervenit inculpatul A.P. care a lovit partea vătămată care încerca să se ridice de la pământ, cu parul în zona frunţii, doborând-o, după care ambii inculpaţi au fugit.
Raportul de constatare medico legală nr. 3577/2004 a concluzionat că leziunile suferite de partea vătămată, care a fost supusă unei intervenţii chirurgicale în urma căreia a rămas cu lipsă de substanţă osoasă, au necesitat pentru vindecare 43-45 zile de îngrijiri medicale şi au fost de natură să-i pună viaţa în primejdie.
S-a reţinut că faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
S-a reţinut că inculpaţii au achiesat la cererea de despăgubiri formulată de partea civilă.
Prin Decizia penală nr. 285 din 23 august 2005, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi care au criticat hotărârea sub aspectul individualizării pedepselor.
Inculpatul P.G. a declarat recurs susţinând că nejustificat a fost condamnat întrucât el nu a lovit partea vătămată.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Din analiza actelor dosarului rezultă că situaţia de fapt a fost corect stabilită pe baza probelor administrate din care rezultă că ambii inculpaţi au lovit partea vătămată cu parul în cap, iar prima lovitură a fost aplicată de inculpatul P.G. şi după care martora G.L. a prins parul cu care inculpatul lovise partea vătămată.
De altfel, din raportul de expertiză medico-legală rezultă că partea vătămată a prezentat o fractură, fără înfundare, temporală dreaptă şi o fractură cu înfundare medio frontală, ceea ce confirmă declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor că inculpatul P.G. a lovit partea vătămată în cap deasupra urechii drepte iar celălalt inculpat a lovit-o în frunte.
Este, de asemenea, nefondată susţinerea inculpatului că pedeapsa aplicată este prea aspră.
Curtea apreciază că pedeapsa este corespunzătoare pericolului social concret al faptei determinat de împrejurările şi modalitatea în care a fost comisă şi de urmările grave produse dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului care este recidivist post executoriu, iar parte din condamnările anterioare au fost aplicate pentru infracţiuni de violenţă.
Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 285 din 23 august 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 19 ianuarie 2005 la 9 noiembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6197/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6346/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
