ICCJ. Decizia nr. 62/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 62/2005
Dosar nr. 6762/2004
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 992 din 7 iulie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D.A., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
1. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul D.A. zis „P." la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
2. În baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
3. În baza art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
4. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 27 mai 2000 la 1 iunie 2000 şi durata reţinerii de 24 ore din data de 27 iunie 2002.
A admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată B.G.A. şi l-a obligat pe inculpat să plătească către această parte suma de 175.000 lei.
A luat act că partea vătămată N.V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
A constatat că părţile vătămate R.C.G. şi N.V. nu au formulat pretenţii civile în cauză.
În baza art. 116 lit. d) C. pen., a confiscat de inculpat: suma de 14.000 lei, suma de 500.000 lei, ceas, o legitimaţie M.I., un ceas electronic, toate sustrase părţilor vătămate.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 4.400.000 lei cheltuieli judiciare statului din care 400.000 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, la datele de 19 mai 2000, 16 iunie 2002, august 20001 şi 15 martie 2002, inculpatul a deposedat de bani şi alte bunuri, prin violenţă, pe părţile vătămate B.G.A., N.V., R.C.G. şi N.V.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca tardiv, apelul inculpatului constatând, că în cauză nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 365 C. proc. pen., privind apelul peste termen, atâta timp cât inculpatul a depăşit termenul prevăzut de lege pentru declararea apelului şi în acest caz, în sensul că deşi a fost încarcerat la 30 august 2004 apelul a fost declarat la 6 octombrie 2004.
S-a apreciat ca lipsită de relevanţă împrejurarea că inculpatul a fost internat în spital aşa cum a susţinut, în raport de depăşirea termenului de 10 zile de la începerea executării pedepsei.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul care a criticat hotărârile pronunţate sub aspectul pedepsei aplicate pe care o consideră excesivă în raport cu starea gravă a sănătăţii sale.
Recursul este inadmisibil.
Respingerea, ca tardiv, a apelului de către instanţa de apel este corectă atâta timp cât apelul împotriva sentinţei a fost declarat cu depăşirea termenului prevăzut de lege, astfel că recursul este inadmisibil deoarece art. 3851 alin. ultim. C. proc. pen., prevede că nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora părţile nu au folosit calea apelului.
Este evident că prin folosirea unei căi de atac legiuitorul a dorit să se înţeleagă declararea sa în termenul prevăzut de lege, declararea tardivă echivalând cu nefolosirea căii de atac.
De altfel, prin neexercitarea în termen a apelului, sentinţa a intrat în puterea lucrului judecat şi, în consecinţă împotriva sa nu mai poate fi folosită nici o cale ordinară de atac.
Este de observat şi faptul că, deşi îndreptat împotriva hotărârii instanţei de apel, recursul, prin criticile invocate, vizează în realitate soluţia primei instanţe rămasă definitivă.
Aşa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este inadmisibil astfel că îl va respinge, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 819/ A din 9 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi a sentinţei penale nr. 922 din 7 iulie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 607/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 621/2005. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
