ICCJ. Decizia nr. 628/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 628/2005
Dosar nr. 6024/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 268 din 4 august 2004 a Tribunalului Ialomiţa, pronunţată în dosarul nr. 574/2004, în baza art. 211 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen. şi alin. (21) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, cu art. 74 – art. 76 C. pen.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., alin. (21) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.A.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, cu art. 74 – art. 76 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru inculpaţi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate perioada reţinută şi arestarea preventivă de la 25 aprilie 2004 la zi, pentru inculpatul B.G. şi de la 29 aprilie 2004 la zi, pentru inculpatul B.V.V.
S-a luat act că partea vătămată P.I. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, de câte 400.000 lei pentru fiecare inculpat, avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa astfel s-au reţinut următoarele:
În seara zilei de 23 aprilie 2004, partea vătămată P.I. s-a deplasat la barul aparţinând SC C. SRL Feteşti pentru a consuma băuturi alcoolice. În incinta barului se mai aflau inculpaţii B.V.V., B.A.G. şi numiţii V.Şt.D., S.C. şi V.M.
Partea vătămată a comandat o sticlă de vodcă şi o cafea şi a ocupat un loc la una din mese. La un moment dat inculpatul B.V.V. s-a ridicat de la masa de la care se afla, a mers la cea ocupată de partea vătămată şi i-a luat sticla de vodcă şi cafeaua.
P.I. a comandat altă sticlă de vodcă şi o cafea iar inculpatul B.V.V. i le-a luat şi pe acestea, fapt ce a determinat intervenţia administratorei V.M., care a solicitat inculpatului să-i restituie băutura şi cafeaua.
În această împrejurare, atât acest inculpat cât şi inculpatulB.A.G., au început să lovească pe partea vătămată P.I.
Administratora V.M. le-a cerut inculpaţilor să părăsească barul şi aceştia s-au conformat.
În momentul în care au părăsit barul, inculpaţii erau însoţiţi de către fiul vitreg al inculpatului B.A.G., minorul P.F.V. în vârstă de 14 ani, D.Şt. şi V.Şt.D.
Inculpatul B.A.G. i-a relatat lui V.Şt.D. că doreşte să-i sustragă banii lui P.I., deoarece observase în bar că acesta avea o sumă mai mare de bani asupra sa.
După ce partea vătămată P.I. a părăsit barul, martorul V.Şt.D. a plecat după aceasta pentru a vedea dacă cei doi inculpaţi îi vor sustrage banii.
În timp ce se deplasa printre blocuri partea vătămată a fost ajunsă din urmă de către cei doi inculpaţi, care au început să lovească până a căzut la pământ, după care, inculpaţii i-au sustras banii din buzunar şi l-au abandonat.
În tot acest timp V.Şt.D. şi minorul P.F.V. au asistat cum cei doi inculpaţi l-au deposedat pe P.I. de sume de bani.
Inculpaţii B.V.V. şi B.A.G. i-au solicitat lui V.Şt.D. să nu spună nimănui că I-au deposedat prin violenţă de bani pe numitul P.I., promiţându-i că-i va da o parte din banii sustraşi.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii B.V.V. şi B.A.G., criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu se fac vinovaţi de săvârşirea faptei.
Curtea, analizând apelul formulat, prin prisma criticilor formulate şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată că sentinţa este temeinică şi legală, astfel că prin Decizia penală nr. 714 din 29 septembrie 2004 respinge apelul, apreciind că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor; că din declaraţia părţii vătămate coroborată şi confirmată de declaraţia martorilor V.Şt.D., martor ocular la agresiune, S.C., I.M., P.E., D.Şt., reiese că cei doi inculpaţi au lovit-o pe partea vătămată şi i-au sustras 1.400.000 lei. Se mai reţine faptul că partea vătămată a fost agresată fizic, rezultă şi din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, iar declaraţiile date de inculpaţi în faza de urmărire penală, conduc fără echivoc la concluzia că se fac vinovaţi de fapta pentru care au fost trimişi în judecată. Totodată, la individualizarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social concret al faptei săvârşite, urmările produse, atitudinea oscilantă a inculpaţilor, vârsta acestora.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii care au solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu se fac vinovaţi de săvârşirea faptei.
Examinând cauza, în raport de critica formulată cât şi din oficiu, constată că recursurile sunt nefondate.
Aşa cum, pe larg a motivat instanţa de fond, din probele dosarului rezultă cu certitudine că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie constând în aceea că în noaptea de 23 aprilie 2004 împreună, într-un loc public, au deposedat-o prin violenţă pe partea vătămată P.I. de suma de 1.400.000 lei.
Susţinerile inculpaţilor în sensul nevinovăţiei lor sunt singulare necoroborându-se cu nici o altă probă administrată în cauză, respectiv declaraţiile părţii vătămate care se coroborează în cele mai mici amânunte cu declaraţiile martorilor V.M., V.Şt.D., P.F.V., S.C. şi inclusiv raportul de expertiză medico-legală din care rezultă că partea vătămată prezintă leziuni de violenţă ce pot data din data de 23 din 24 aprilie 2004.
Martorii enumeraţi mai sus au văzut incidentul atât în interiorul barului cât şi în afara acestuia, şi chiar sora inculpatului B.A., martora I.M. a declarat că a aflat de la acesta că împreună cu B.V. l-au lovit pe „boschetar" şi i-au luat suma de 1.400.000 lei.
Cum, motive care analizate din oficiu şi care să conducă la casarea hotărârilor nu sunt, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursurile declarate de inculpaţii B.A.G. şi B.V.V. împotriva deciziei penale nr. 714 din 29 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.A.G. şi B.V.V. împotriva deciziei penale nr. 714 din 29 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.A.G. durata arestării preventive de la25 aprilie 2004 la 27 ianuarie 2005, iar pentru inculpatul B.V.V., durata arestării preventive de la 29 aprilie 2004 la 27 ianuarie 2005.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 625/2005. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 629/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
