ICCJ. Decizia nr. 63/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 63/2005
Dosar nr. 5799/2004
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 956 din 22 iulie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală a condamnat pe inculpatul P.R. la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 10 iunie 2004 la zi.
În esenţă, s-a reţinut că, în seara zilei de 9 iunie 2004, în timp ce se deplasa pe o stradă, a încercat să sustragă, prin violenţă, geanta părţii vătămate C.R.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 672/ A din 14 septembrie 2004, a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Totodată, a menţinut starea de arest a acestuia şi a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 10 iunie 2004 la zi.
Inculpatul a declarat recurs, solicitând în principal, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de tâlhărie, în tentativă la infracţiunea de furt, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului şi a întreg materialului probator existent, rezultă că instanţele au reţinut, în mod corect, fapta şi vinovăţia inculpatului şi au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale.
Prima critică a recurentului nu este fondată.
Fapta inculpatului care a acostat pe o stradă, pe partea vătămată şi a încercat să smulgă geanta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la tâlhărie în formă calificată şi nu pe cele ale tentativei la infracţiunea de furt.
Nici cea de-a doua critică a recurentului nu este întemeiată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat tentativa la tâlhărie, precum şi de datele ce caracterizează persoana acestuia, rezultă că instanţele au făcut o corectă şi justă individualizare a pedepsei aplicate, dând eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului P.R. să fie respins ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.R., împotriva deciziei penale nr. 672/ A din 14 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 iunie 2004 la 6 ianuarie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 629/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 631/2005. Penal. Art 211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
