ICCJ. Decizia nr. 6739/2005. Penal

Decizii penale ICCJ 2005

Prin sentința penală nr. 568 din 28 aprilie 2004, Tribunalul București i-a achitat pe inculpații:

- G.D.C.;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- B.D.F.;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- G.R.;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- L.I.G.;

- L.A.;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.;

- I.Șt.;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.;

- Șt.S.;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- N.M.D.;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 31 alin. (1) C. pen., raportat la art. 290 C. pen.

- G.S.;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)

S-a constatat că inculpații L.I.G., G.D.C., L.A. și N.M.D. au fost arestați preventiv, în perioada 16 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002, inculpatul B.D.F., în perioada 28 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002, inculpatul G.R., în perioada 19 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002, inculpatul I.Șt., în perioada 23 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002 și inculpata Șt.S., în perioada 17 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.

A fost ridicat sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor unora dintre inculpați și a fost lăsată nesoluționată latura civilă a cauzei.

Instanța a reținut că prin rechizitoriul din 23 iulie 2002 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu următoarea situație de fapt:

Prin Legea nr. 118/1996, modificată și republicată în luna aprilie 1998, s-a prevăzut constituirea și modul de utilizare a "Fondului special al drumurilor publice" (taxa M.T.R.), iar potrivit art. 4 din aceeași lege, una din sursele acestui fond fiind aplicarea unei cote de 25 % asupra prețului cu ridicata, exclusiv accizele, pentru carburanții auto livrați la intern de producători, aceasta fiind consemnată în documentele primare întocmite de furnizor și de beneficiari sub denumirea "taxă M.T.R.".

Prin O.U. nr. 35/2000 a fost modificat art. 4 din Legea nr. 118/1996, în sensul că sursele F.S.D.P. se constituie prin aplicarea unei cote de 45 % asupra prețului cu ridicata la rafinărie, exclusiv accizele, pentru carburanții auto livrați la intern de producători și pentru carburanții auto consumați de aceștia pentru autovehiculele și remorcile proprii.

Prin art. 2 din Normele Metodologice nr. 4566 TB din 13 decembrie 1999 ale Ministerului Transporturilor și nr. 22948 din 17 decembrie 1999 ale Ministerului Finanțelor (M. Of. nr. 33/28.01.2000), cantitățile și valorile carburanților auto livrate beneficiarilor pentru folosirea în consum în scopul desfășurării altor activități decât cele de transport auto pe drumurile publice, sunt scutite de la taxele F.S.D.P. Această categorie de carburant putea fi eliberată de producători în regim strict ca solicitantul-beneficiar să prezinte o comandă fermă și declarație pe propria răspundere din care să rezulte expres că utilizează combustibilul în alte scopuri decât transportul auto pe drumurile publice și are obligația ca în evidențele patrimoniale să reflecte în mod distinct consumul de carburanți tip auto aprovizionați fără cota de 45 %.

Prin Legea nr. 264/2001, modificatoare a art. 5 din Legea nr. 118/1996 și publicată în M. Of. din 25 mai 2001, s-a prevăzut expres că beneficiază de scutirea de cota M.T.R. "persoanele fizice sau juridice care utilizează carburanți auto în domeniile transportului feroviar, naval, al agriculturii și al apărării naționale".

Concluzia parchetului, din aceste prevederi legale, a fost aceea că de scutirea cotei M.T.R. nu beneficia orice agent economic și în orice caz nu putea fi tratată ca un act de comerț până la consumul carburanților de utilizatorul final din domeniile transportului feroviar, naval, al agriculturii și apărării naționale.

în luna iunie 2001, I.S.P. - Direcția Poliției Economico-Financiare s-a sesizat din oficiu că mai multe societăți comerciale au achiziționat în perioada ianuarie - mai 2001, de la anumite rafinării, diverse cantități de carburanți auto, fără cota M.T.R. și concomitent le-au comercializat către stațiile de distribuție (benzinării) prin includerea taxei de drum.

S-a constatat că, în derularea operațiunilor de achiziționare a carburanților scutiți de plata taxei F.S.D.P, în multe cazuri agenți economici rău-intenționați au organizat și desfășurat un complex de acțiuni infracționale prin care au urmărit și reușit în condiții nelegale să evite plata acestor obligații către Ministerul Transportului, dar să o încaseze și să o utilizeze în scopuri personale.

Pentru a însuși pe nedrept taxele F.S.D.P., cuvenite bugetului și pentru a avea o stare de aparentă legalitate a operațiunilor desfășurate, persoanele care au organizat aceste lanțuri infracționale (filiere), au introdus una sau mai multe societăți anume create tip "fantomă" (inexistente în fapt, cu sedii sociale fictive administrate de cetățeni străini) prin intermediul cărora a fost introdusă taxa F.S.D.P. calculându-se cota M.T.R. aferentă la valoarea produsului achiziționat, fără ca aceasta să fie virată Ministerului Transportului.

în baza hotărârilor infracționale, persoanele în cauză au creat o aparentă legalitate cu privire la înregistrările contabile, declarațiile privind taxele și impozitele către stat, scoaterea de numerar din bănci, completarea de facturi, includerea unui adaos comercial mic, în care fiecare persoană atrasă avea un rol bine determinat și concret de realizat, reușind în acest mod, pe o perioadă de 5 luni de la începutul anului 2001, să nu fie sesizate aspectele infracționale, cu toate că societățile implicate au fost verificate de Garda Financiară.

Cercetările penale efectuate au stabilit că în aceste operațiuni ilicite au fost implicate mai multe societăți comerciale, fiind identificate SC M.M.C. SRL, SC G.P.I. SRL, SC I.O.T. SRL, SC A.C. SRL, care s-au aprovizionat direct de la producătorii A. Pitești, D.O., S.N.P., sucursala Petrobrazi, S.N.P., sucursala Băneasa, L. - P., iar în final SC T.I. SRL, ca furnizor către SC O.M.V.M. SRL

Pentru înțelegerea rolului fiecărui inculpat în derularea operațiunilor nelegale, prin rechizitor s-a arătat că inculpatul G.D.C. era acționat cu 96 % din capitalul social și administrativ al SC T.I. SA București, inculpatul L.I.G. acționar principal 80 % capital și administrator la SC I.O.T. SRL București, inculpatul B.D.F., asociat unic și administrator la SC M.M.C. SRL București, inculpatul G.R., administrator unic la SC G.P.I. SRL București și inculpatul G.S. acționat majoritar și administrator la SC A. SRL Ploiești.

Cu excepția SC A. SRL Ploiești, celelalte societăți comerciale aveau ca obiect de activitate și comercializare de combustibil.

în realizarea hotărârii infracționale au fost atrase și alte societăți comerciale iar unele fiind anume constituite, pentru vânzarea succesivă a combustibilului și includerea cotei M.T.R. în preț.

Firmele create fictiv în acest scop sunt SC C.C. SRL București, SC L.V.I. SRL București, SC I.C.T.I. SRL - Voluntari Ilfov și SC P.T.I. SRL Chitila.

Toate aceste societăți au avut asociat unic și administrator persoane cu cetățenie străină, arabă.

în rețelele de desfacere ilegală a combustibililor au mai participat și SC C.G. SA București, acționar cu 30 % și președinte al adunării generale fiind inculpata Șt.S., iar inculpatul N.M.D. fiind acționar cu 22,8 %, SC D.C. SRL București, administrator unic fiind inculpatul N.A.A., SC C.I. SRL Drobeta Tr. Severin, acționar principal inculpatul I.Șt.

Beneficiarul final al combustibililor a fost SC O.R.M. SRL București, care are mai multe stații de benzină în România.

Cu privire la infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., s-a stabilit că inculpații G.D.C., B.D.F., G.R. și L.I.G. au fost inițiatorii principali ai asociației, iar inculpații L.A. și I.Șt. au aderat la aceasta după constituirea sa, în scopul aprovizionării produselor petroliere de la producător fără cota MTR (în special motorina) și desfacerea produsului în aceeași zi la stațiile de benzină O.M.V., cu includerea taxei MTR, prin firme fictive.

Transporturile în cisterne auto erau asigurate de O.M.V. România care avea contracte cu SC T.I. SA și prin intermediul acesteia achita în avans contravaloarea produsului pe care producătorul nu-l elibera dacă nu era achitată.

Inculpații și-au pregătit amănunțit planul activităților infracționale, stabilind instituțiile bancare și modalitățile de încasări și plăți, nivelul minim sau maxim al adaosului comercial practicat, schimbul de documente și completarea acestora în mod rapid între firmele participante în lanțul infracțional, desemnarea persoanelor la poarta rafinăriilor pentru predarea de documente, locul de întâlnire pentru efectuarea plăților și încasărilor și mai ales, modul de efectuare a acestor operațiuni între societăți, respectiv concomitent cu firmele tip "fantomă" etc.

Se reține că inculpații aveau un rol bine determinat și stabilit.

Astfel, inculpatul G.R. și L.I.G. erau furnizorii produselor către filieră întrucât aceștia desfășurau activități în domeniul desfacerii produselor petroliere de mai mult timp, având relații și cunoștințe, putând încheia contracte cu rafinăriile pentru importante cantități de produse de gen, fiecare având acces într-o anumită rafinărie.

Inculpatul G.D.C. era persoana care asigura piața de desfacere, având încheiate contracte cu O.M.V. România M., căreia îi acorda discount la produsele vândute tocmai pentru a menține acest cumpărător. Tot prin acest inculpat se comunicau datele cu privire la identificarea mijloacelor de transport, cantitățile de încărcat, data și locurile de întâlnire, etc.

Inculpatul B.D.F. era principalul delegat la poarta rafinăriei, care urmărea încărcarea produselor și schimbarea documentelor la ieșirea din rafinării și tot el era cel care comunica destinația transporturilor. Ulterior acest inculpat a devenit și el cumpărător, reușind încheierea unui contract direct cu rafinăria.

Se precizează că inițial s-au folosit ca intermediari între SC M.M. (inculpatul B.D.F.) și SC T.I. (inculpat G.D.C.) doar o societate administrată de cetățeni irakieni, respectiv SC L.V. și ulterior SC I.C., având ca primi cumpărători din rafinăria SC G.P.I. (inculpat G.R.) și SC I. (inculpat L.I.G.), privitoare la activitatea infracțională din perioada ianuarie - martie 2001.

începând cu P. anului 2001 au fost introduse pe filieră alte două societăți comerciale, respectiv SC B.N. SRL (administrator inculpatul L.A.) și SC C. SRL (administrator inculpatul I.Șt.).

în sarcina acestor doi inculpați s-a reținut prin rechizitor teza aderării la asociere, fiind racolați ulterior constituirii asociației.

Inculpatul I.Șt. a fost cooperant în cursul anchetei și a fost primul care a furnizat informații cu privire la modul cum era organizată această rețea și făcând precizări cum ar fi: fiecare dintre societăți trebuia să desfășoare activități la limita legii (înregistrări în contabilitate, plata taxelor către stat, întocmirea conexă a documentelor contabile primare), să aibă deschise conturi la aceleași bănci prin care să realizeze plata mărfurilor în avans, să nu practice un adaos comercial mai mare de 10 lei/kg, să plătească integral suma încasată cu titlu de avans, nefiind permisă reținerea nici măcar a adaosului, acesta urmând a fi încasat ulterior, toate acestea fiind apoi confirmate de expertiza contabilă.

După această declarație procurorul a dispus arestarea inculpatului I.Șt., fapt ce l-a determinat să-și retragă declarația și să nu o mențină nici cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.

Din analiza documentelor se constată că circuitul inițial al afacerilor a fost: primul cumpărător (G.I., A.) - M.M. - I.C. - T. - O.M.V. și începând cu luna martie 2001 (data racolării inculpaților L.A. și I.Șt.), acesta a devenit: primul cumpărător - M.M. - C. - I.C. - B.N. - T. - O.M.V.

Fiind întrebați cum au intrat pe această filieră, inculpatul I.Șt. și L.A. au declarat inițial că, personal, fiecare și-a găsit și vânzătorul și cumpărătorul. Ulterior însă inculpatul I.Șt. a recunoscut că a fost introdus în această filieră de inculpatul B.D.F., primul fiind interesat să-și mărească cifra de afaceri și pentru a obține o scrisoare de garanție bancară iar al doilea urmărind mărirea lanțului infracțional pentru ca în cazul unor controale să se identifice întreaga filieră cât mai greu.

S-a mai precizat că asocierea astfel creată a avut o durată nedeterminată în timp, însă a încetat în momentul în care legislația a interzis producătorilor să mai livreze carburanți auto scutiți de plata taxei F.S.D.P. respectiv Legea nr. 264/2001, dată de la care SC M.M. și SC T. au renunțat la intermediari, derulând afacerile direct.

Din raportul de expertiză contabilă rezultă că pentru perioada ianuarie - mai 2001, majoritatea societăților implicate în filieră au înregistrat pierderi și din luna mai 2001, de când SC M.M. și SC T. au intrat în relații contractuale fără intermediari, au avut profit, ceea ce îndreptățește concluzia că inculpații administratori B.D.F. și G.D.C. au preferat câștigurile personale în detrimentul societăților pe care le administrau.

Organele de cercetare penală au stabilit că cei patru organizatori, respectiv inculpații B.D.F., L.I.G., G.D.C. și G.R. s-au întâlnit însă din prima fază pentru comunicarea ideii și punerii ei în aplicare, existând în mod cert acordul neechivoc al tuturor.

Organizația a avut o structură bine determinată, fiecare dintre membri având atribuțiuni clare și precise, au fost stabilite puncte de întâlnire, un mod de operare în realizarea scopului propus, respectiv comiterea în principal a infracțiunii de înșelăciune și pe cât posibil ascunderea acesteia în spatele unor activități comerciale, aparent legale.

Sub aspect subiectiv este indubitabil că toți participanții au acționat cu intenție directă.

Deși norma incriminatoare stabilește consumarea infracțiunii la momentul comunicării ideii și a acordului tuturor membrilor, în prezenta cauză asocierea și-a îndeplinit și scopul, respectiv săvârșirea infracțiunii. întrucât inculpații nu au fost cooperanți, nu s-a putut stabili cu precizie cine anume a fost inițiatorul acestei asocieri, însă din materialul probator rezultă că inculpații G.D.C., B.D.F., L.I.G. și G.R. au constituit asocierea, între cei 4 inculpați existând consens neechivoc atât în ceea ce privește constituirea asocierii cât mai ales și scopul acesteia.

Urmare perchezițiilor efectuate la SC T.I. (inculpat G.D.) și SC I. (inculpat L.I.G.) au fost indicate mai multe agende din care rezultă că cei doi inculpați luau legătura telefonic aproape zilnic, inculpatul L.I.G. apărând în agenda secretarei SC T.I. cu diminutivul N. recunoscut de acesta ca fiind folosit de apropiații săi.

Din extrasele de cont rezultă că SC I. a efectuat plăți către SC C. (una dintre firmele care introduceau taxa de drum), sume retrase ulterior de reprezentantul acesteia în numerar.

Inculpatul L.I.G. a pretextat nepunerea la dispoziția organelor de urmărire penală a documentelor de plată prin aceea că acestea ar fi fost ridicate din luna iunie 2001, fapt neconform realității, nedovedit.

în acest context inculpatul L.I.G. a prezentat plățile făcute către SC C. și SC L.V. ca reprezentând contra valoarea servicii prestate.

Legăturile dintre inculpații G.D. și B.D.F. sunt, de asemenea, demonstrate în pofida susținerilor acestora, în sensul că, deși se cunoșteau, nu aveau idee despre afacerile celuilalt.

Din materialul probator a rezultat că și inculpatul G.S. administrator SC A. a efectuat o plată în sumă de 398 milioane lei către SC C., fiind prezentat de către inculpat contractul de prestări servicii din 2 mai 2001, potrivit căruia în cazul în care SC A. nu își va achita obligațiile, SC C. ar putea solicita SC M.M. (inculpat B.D.F.) oprirea achiziționării de benzină de la SC A.

Inculpatul G.S. a declarat că a fost forțat de inculpatul B.D.F., sub amenințarea că, altfel, nu va mai achiziționa motorina de la SC A., să încheie contractul cu SC C., precizând că această din urmă firmă îi aparține.

în cauză s-a stabilit că toți inculpații s-au cunoscut între ei.

După ce a fost arestat, inculpatul B.D.F. a redactat și semnat un autodenunț, în care explică amănunțit modul în care funcționa întreaga filieră, nominalizând toate societățile și administratorii implicați.

Tot în argumentarea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., se arată că inculpații B.D.F., G.R., L.I.G., L.A., împreună și cu S.F. și mai mulți cetățeni arabi veneau întotdeauna împreună la B.T., sucursala București Obor, pentru efectuarea operațiunilor de plăți și încasări, așteptându-se, dacă era cazul, unii pe alții și introducând ordinul de plată la același ghișeu, fapte rezultând din declarațiile salariaților băncii și extrasele de cont.

în stabilirea legăturilor inculpatului G.R. cu asocierea infracțională este reprodusă și declarația martorului V.A., salariat la rafinăria Petrobrazi.

Același martor i-a recomandat inculpatului G.S. firma SC T.I. pentru a-și valorifica produsele petroliere, indicându-i numărul de telefon al inculpatului B.D.F.

Din procesele verbale ale escortelor care asigurau paza inculpaților arestați la prezentarea la instanță, rezultă că aceștia se cunoșteau între ei, folosind diminutivele și amintindu-și unele momente petrecute împreună.

Declarațiile învinuitului A.H.K.M. sunt apreciate ca importante în stabilirea legăturilor infracționale. Acest martor, de origine irakiană, este cel care s-a ocupat de înființarea SC L.V., SC C., SC I.C. și SC P. și îi însoțea pe cetățenii arabi, pe post de traducător, la întâlnirile cu inculpații români, menționându-l pe inculpatul B.D.F. iar locul întâlnirii, sediul SC T.I.

Declarațiile cetățeanului irakian sunt confirmate de martorele B.G. și D.M. și, în privința sediului SC T. și de inculpatul G.S.

în concluzie, s-a arătat prin rechizitor că faptul astfel descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută și pedepsită de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., săvârșite de inculpații G.D.C., L.I.G., B.D.F., G.R., I.Șt. și L.A.

Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., s-a reținut că în realizarea scopului asocierii, organizatorii acesteia, au planificat mai multe lanțuri așa-zis comerciale, prin care produsele petroliere fără taxa de drum erau achiziționate de mai mulți primi cumpărători, reunite la SC M.M. și distribuite prin intermediul SC T.

Pentru pierderea urmei produsului, treptat au fost introduse în circuit și alte societăți comerciale, înainte sau după aplicarea taxei.

S-a apelat la 4 societăți comerciale tip "fantomă", folosite pentru adăugarea taxei de drum și scoaterea de numerar din bănci, folosite succesiv în perioada ianuarie - mai 2001, care au fost înlocuite după fiecare control inopinat efectuat de Garda Financiară.

La data de 22 iunie 2001, ofițeri din I.G.P. - D.P.E.F. s-au sesizat din oficiu, că în perioada 2000-2001, SC I.O.T. SRL, administrată de inculpatul L.I.G. s-a aprovizionat de la S.N.P. Petrom SA, sucursala Petrobrazi și C. București și de la L. SRL România, cu cantitatea totală de 1.755.225 kg motorină, în prețul căreia nu a fost inclusă taxa F.S.D.P.

Ulterior, toate cantitățile de carburanți achiziționați au fost vândute prin mai multe societăți comerciale, din care unele fictive, prin intermediul cărora a fost inclusă în preț și taxa F.S.D.P. fără ca aceasta să fie achitată la Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, conform Legii nr. 118/1996.

Sesizată de poliție, D.R.D.P.B., din cadrul A.N.D. a efectuat, la data de 21 decembrie 2001, un control la SC I.O.T. SRL București, constatând că în urma achiziționării cantității de 1.755.325 kg Motorină, datorează obligații de plată față de F.S.D.P. în sumă de 6.875.333.549 lei, din care 4.836.241.211 lei debite restante iar 1.961.092.338 lei majorări întârzieri, cu care Ministerul Transporturilor s-a constituit parte civilă.

Din actele de urmărire penală rezultă că operațiunile comerciale prin care a fost cauzat prejudiciul au fost dirijate și coordonate de administratorii societăților comerciale implicați, iar în perioada ianuarie - mai 2001 situația contractelor de vânzare-cumpărare și a facturilor emise arată astfel:

I.M.M. - L.V. - T. - O.M.V.

desfășurată în perioada 10 ianuarie 2001 - 5 februarie 2001.

I.M.M. - I.C. - T. - O.M.V.

desfășurată în perioada 12 februarie 2001 - 9 martie 2001.

I.M.M. - C. - I.C. - B.

N. - T. - O.M.V. desfășurată în perioada 10 ianuarie 2001 - 13 aprilie 2001.

I.M.M. - C. - C. - B.N.

T. - O.M.V. desfășurată în perioada 22 martie 2001 - 13 aprilie 2001.

5. I.M.M. - C. - P. - B.N. - T. - O.M.V. desfășurată în perioada 15 mai 2001 - 29 mai 2001.

Tot, la data de 22 iunie 2001, organul de cercetare penală s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că SC G.P. SRL București a achiziționat combustibili fără taxa de drum și ulterior a revândut întreaga cantitate care a avut ca destinație finală stațiile de distribuție ce deservesc circulația pe drumurile publice.

Verificarea de specialitate a stabilit că această societate datorează Ministerului Transportului taxa de drum în sumă de 8.075.055.333 lei.

SC G., administrată de inculpatul G.R. s-a aprovizionat în perioada anului 2000 - mai 2001 de la rafinăriile A. SA Pitești și P.A. SA - Pitești cu produse petroliere fără taxa M.T.R.

Pentru a putea beneficia de scutirea de taxă de drum inculpatul G.R. a întocmit și semnat mai multe declarații pe proprie răspundere prin care atesta că va folosi aceste produse în alte scopuri decât alimentarea autovehiculelor care circulă pe drumurile publice, respectiv pentru balastiere, ambarcațiuni cu motor remorchere, drujbe, etc.

SC G. S.R.L a fost primul cumpărător la rafinării iar în lanțul infracțional modul de operare este același, fiind folosite aceleași 4 societăți comerciale tip "fantomă" în următoarea schemă:

1 - G. - M.M. - L.V. - T. - O.M.V. desfășurată în perioada 16.01 - 7 februarie 2001.

2 - G. - M.M. - I.C. - T. - O.M.V. desfășurată în perioada 2 februarie - 22 februarie 2001.

3 - G. - M.M. - C. - C. - B.N. - T. - O.M.V. desfășurată în perioada 23 martie - 14 mai 2001.

4 - G. - M.M. - C. - P. - - B.N. - T. - O.M.V. desfășurată în perioada 15 mai - 25 mai 2001.

Sesizarea din oficiu, tot la data de 22 iunie 2001, în legătură cu activitatea SC A.C. SRL Ploiești, administrată de inculpatul G.S. s-a finalizat cu constarea aprovizionării de către acesta de la S.N.P. Petrom, sucursala Petrobrazi cu cantitatea totală de 510.340 kg motorină, fără a se fi inclus în preț taxa F.S.D.P.

Ulterior cantitățile au fost revândute prin mai multe societăți comerciale, dintre care unele fictive prin care a fost inclusă taxa F.S.D.P., fără ca aceasta să fie achitată la Ministerul Transporturilor.

Inculpatul G.S. a depus la furnizorul de carburanți declarațiile prevăzute de normele legale achiziționând de la S.N.P., sucursala Petrobrazi în 17 cazuri cantitatea totală de 510.340 kg motorină fără taxa de drum și pe care a vândut-o către SC M.M. SRL administrată de inculpatul B.D.F., fără a include taxa menționată, având astfel obligația de plată în sumă totală de 1.671.912.143 lei din care valoarea taxei în sumă de 1.343.544.480 lei iar majorări întârziere în valoare de 328.367.663 lei.

Relația de valorificare a produsului petrolier este: A. - M.M. - C. - C. - B.N. - T. - O.M.V. desfășurată în perioada 28 aprilie - 9 mai 2001.

în sfârșit s-a stabilit că SC M.M.C. SRL, administrată de inculpatul B.D.F., a achiziționat ca prim cumpărător de la diferite rafinării produse petroliere fără taxa M.T.R. care le-a vândut pe relația SC M.M. - C. - C. - B.N. - T. - O.M.V. desfășurată în perioada 10 aprilie - 24 mai 2001.

Prejudiciul stabilit prin neachitarea taxei de drum este în sumă de 3.054.669.981 lei.

Inculpatul B.D.F. a depus declarațiile cerute de actele normative la producător, respectiv la rafinăriile P. Peco Argeș și Peco Vâlcea, stabilindu-se prin cercetări că acesta cunoștea destinația finală reală a produselor petroliere, reprezentând chiar S.C T. la poarta rafinăriei, în sensul că preda conducătorilor auto setul de documente în care SC T. figura ca furnizor și în facturi fiind inclusă taxa M.T.R.

Prin cercetările efectuate, se arată în rechizitoriu și reține instanța, a rezultat că starea de fapt este identică pe toate lanțurile comerciale prezentate, singura diferență fiind primul cumpărător care, după caz, a fost I., G., A. sau M.M.

Anterior demarării activității de achiziționare carburanți, membrii asocierii, coautori ai infracțiunii de înșelăciune, și-au asigurat posibilitatea comercializării succesive până la beneficiarul final, prin încheiere de contracte.

în expunerea situației de fapt s-a pornit de la beneficiarul final O.M.V. M., care avea contract încheiat cu SC T.I. SA în baza acestuia, O.M.V. comunica periodic, aproape zilnic, la S.C T. cantitatea necesară precum și felul produsului.

Datele erau primite de secretara SC T., numită F.M. care le comunica fie inculpatului G.D.C., fie invinuitului S.F.M. Aceste date erau transmise mai departe, până la producător, fiind implicați în mod special, conform agentelor telefonice ridicate, inculpații G.D.F., L.I.G., G.R. și B.D.F. Documentele comerciale se întocmeau în aceeași zi pentru întreg lanțul de societăți implicate.

Primul cumpărător emitea comanda (în care menționa cantitatea și felul produsului) însoțită de declarația pe proprie răspundere în vederea achiziționării de carburanți auto fără cota M.T.R. în care preciza concret modul de folosire a produsului (ex.: în agricultură, balastieră, ocol silvic etc.) și la prezenta la rafinărie în vederea aprobării de către producător a livrărilor.

în perioada ianuarie - mai 2001, inculpații L.I.G. și G.R. au completat și semnat mai multe zeci de astfel de documente.

Deși au făcut declarațiile mai sus arătate, primii cumpărători, în pofida angajamentelor de a folosi carburanți în alte scopuri decât circulația pe drumurile publice, au vândut produse prin filierele organizate cu includerea în preț și a taxei de drum, motiv pentru care în sarcina inculpaților L.I.G., G.R. și B.D.F. s-a reținut săvârșirea și a infracțiunii de fals din declarații.

După ce SC I. sau S.C.G. comunicau dacă au posibilitatea să încarce cantitatea respectivă, precizând inclusiv locul de încărcare (L. sau S.N.P.), O.M.V., care asigura transportul, comunica numărul înmatriculării ale autocisternelor, numele conducătorilor auto și actele lor de identitate iar cele două societăți emiteau delegații de intrare în rafinărie.

Aceste delegații erau semnate de inculpatul L.I.G. și ștampilate de SC I. în alb, fiind apoi predate inculpatului B.D.F. iar, din luna martie 2001, martorului N.S., care se prezentau la poarta rafinăriei unde se întâlneau cu conducătorii auto, recunoscuți după numărul de înmatriculare autocisterne.

O.M.V., care asigură transportul, a folosit în această perioadă patru firme de transport, respectiv O., T., V. și A.

Au fost audiați toți șoferii salariați ai celor patru societăți de transport și deși aparțin unor firme diferite declarațiile lor sunt unanime fiecare indicând același mod de lucru, astfel:

- ordinele de deplasare le primeau de la dispecerul societății de transport (care ținea legătura cu responsabilul de la O.M.V.) comunicându-le și locul de încărcare.

- la locul de întâlnire (la poarta rafinăriei), inculpatul B.D.F. ori după caz, N.S., completa delegațiile cu numele șoferilor și toate celelalte date cu care șoferii intrau în rafinărie și încărcau produsele.

- la terminarea încărcării, șoferii erau așteptați de aceeași persoană (inculpatul B.D.F. sau N.S.) căreia îi preda tot setul de documente emise de rafinărie (factura fiscală, avizul de însoțire a mărfii, certificatul de înregistrare fiscală, certificatul de calitate sau buletinul de analiză), toate având ca beneficiar SC I., G. SRL, A. SRL sau M.M. SRL Ulterior, factura și avizul de însoțire erau schimbate de persoane de contact, de această dată pe documente figurând ca furnizor SC T. și ca beneficiar O.M.V. M.

Martorii au relatat că inițial li s-a precizat că vor fi așteptați de un delegat al firmei T., iar ulterior nu a mai fost necesar întrucât deja îl cunoșteau.

Toți șoferii au declarat, că în perioada ianuarie - mai 2001 delegatul T., la rafinărie a fost inculpatul B.D.F. sau fratele acestuia B.A.C.

începând din luna martie 2001 delegatul T. în rafinărie a fost martorul N.S.

Aceiași șoferi au precizat că inculpatul B.D.F., ulterior N.S. erau cei care schimbau documentele și le indicau și locul de descărcare, documentele ori facturile și avizele de însoțire a mărfii fiind completate de către inculpat chiar în autoturism.

Cu privire la completarea și semnarea facturilor emise de SC T.I. SRL s-a constatat că erau semnate fie de secretara F.M. (care a declarat că le-a semnat în alb și nu știe cine le-a completat), fie de S.F., care a confirmat această realitate.

în cursul urmăririi inculpații nu au fost cooperanți (de ex.: inculpatul G.D. a declarat că nu știe cine semna facturile emise de firma sa, nu știe cine le-a completat, nu știe cine le preda șoferilor și nici cine se deplasa cu documentele de la sediul firmei la poarta rafinăriei), nu s-a putut stabili cu exactitate modul de completare și schimbare a documentelor.

Pe baza declarațiilor martorilor s-a stabilit totuși că după ce inculpatul B.D.F. sau inculpatul G.D.C. erau în cunoștință de cauză privind cantitatea de produs încărcat, se proceda la completarea facturilor la sediul SC T., iar o persoană de legătură venea la sediul firmei, le ridica și revenea la rafinărie, pentru schimbarea documentelor; situație consimțită de șoferi care arată că la începutul anului 2001 au existat cazuri în care erau nevoiți să aștepte la poarta rafinăriei și câteva ore până ce inculpatul B.D.F. venea cu noul set de documente, precum și de patronii firmelor de transport.

Pentru a remedia această situație, începând cu luna martie 2001, inculpatul G.D.C. l-a angajat pe martorul N.S., care a declarat că toate vânzările de la SC T. către O.M.V. s-au făcut pe baza documentelor contabile completate de el, la poarta rafinăriei.

Delegațiile, facturile și avizele de expediție erau ridicate de acest martor de la secretariatul SC T., semnate și ștampilate în alb și că el completa facturile conform indicațiilor date de inculpatul G.D.C. și comunicate prin biletele pe care le ridica odată cu celelalte documente de la sediul firmei SC T.

Inculpatul G.S. a precizat că reprezentantul SC M.M., martorul N.S. (care de fapt era angajatul SC T.) prelua delegațiile A., semnate și ștampilate și tot acest martor aducea la sediu exemplarele verzi ale ordinelor de plată emise de SC M.M., ceea ce l-au făcut să creadă că este angajatul acestei din urmă firme.

Transportul produselor se efectua direct de a rafinărie la stațiile O.M.V.

în paralel, după încărcarea produselor și plecarea autocisternelor spre destinație, inculpații participanți în filieră procedau la întocmirea facturilor fiscale și a avizelor de însoțire pentru a completa întreg circuitul comercial.

Faptul că toate aceste operațiuni succesive au fost derulate nu, mai scriptic a fost recunoscut de toți inculpații.

Din analiza contractelor de vânzare - cumpărare și a documentelor contabile primare rezultă că fiecare dintre societățile participante au descărcat produsul pentru o aparentă legalitate, au recepționat, au depozitat (că s-au întocmit chiar și fișe de magazie), au încărcat și efectuat transportul însă, în realitate totul s-a desfășurat numai scriptic, transportul fiind direct de la rafinărie la O.M.V. iar documentele completate ulterior.

Societățile de transport care au asigurat transportul carburantului au avut contracte numai cu O.M.V. M. iar inculpații L.I.G., G.R., B.D.F., I.Șt., L.A. și G.D.C. au recunoscut aceasta.

Salariații SC T. confirmă că inculpatul G.D.C. era vizitat la sediul societății de grupuri de cetățeni arabi așa-ziși reprezentanți ai societăților prin intermediul cărora erau introduse taxele F.S.D.P. și au fost identificate la sediul acestora câteva agende în care numele de A. apare frecvent, fie că l-a căutat pe inculpatul G.D.C., fie că acesta trebuie să-l sune.

Inculpatul G.D.C. apare în derularea operațiunilor ilicite ca ultimă verigă a lanțurilor infracționale, el asigurând valorificarea tuturor cantităților de motorină și benzină către O.M.V.

Din analiza întregului material de urmărire penală rezultă că între inculpați au existat înțelegeri prealabile de prejudiciere a bugetului de stat, prin eludarea plății taxei M.T.R.

Inculpatul G.R. a declarat, de exemplu că au existat situații când se întocmeau facturile și în zilele următoare, ceea ce confirmă concluziile potrivit cărora circuitul era practic următorul: rafinărie, primul cumpărător, T. - O.M.V. iar restul societăților implicate au fost doar folosite pentru pierderea urmei produsului și pentru introducerea ilegală a taxei de drum.

în rechizitor sunt exemplificate cazuri de erori în completarea facturilor și care demonstrează că inculpații se înțelegeau și își comunicau datele.

Cu privire la circuitul documentelor s-a mai precizat că la ieșirea din rafinărie se emitea și certificatul de supraveghere fiscală, care face dovada că pentru produsul respectiv s-au achitat accizele datorate și acest document trebuie să însoțească produsul pe tot traseul până la utilizator (O.M.V.).

Aceste precizări sunt importante întrucât:

1. Pe aceste documente se consemnează că produsul achiziționat din rafinărie nu are cota M.T.R. inclusă în preț.

2. Plecând de la utilitatea acestui document, pe parcursul celor cinci luni supraveghetorii fiscali sau Garda Financiară au efectuat mai multe controale pentru a constata dacă s-au achitat accizele.

în urma controlului, din data de 14 martie 2001, s-a constatat că produsele nu sunt însoțite de documentul de supraveghere fiscală, inspectorii sancționând contravențional SC T. (fiind potrivit documentelor, furnizorul) și confiscând marfa.

Prin urmare SC T. a achitat amenda, produsele confiscate și taxa F.S.D.P.

Situația s-a repetat, și la 25 mai 2001, când s-a constatat că potrivit documentului de supraveghere fiscală carburanții nu aveau incluși în preț cota MTR iar potrivit facturii furnizorului SC T., produsul era cu taxa de drum.

Cu această ocazie Garda Financiară a chemat toate societățile comerciale incluse în lanț, acesta reprezentând momentul sesizării organului de poliție.

S-a stabilit că, pentru asigurarea continuității afacerilor și pentru a putea avea o piață de desfacere stabilă, inculpații s-au înțeles ca adaosul comercial să fie relativ mic.

Această informație a fost furnizată anchetatorilor de către inculpatul I.Șt. și a fost confirmată prin registrul de expertiză contabilă.

Tot expertiza contabilă a stabilit că adaosul comercial nu a fost reținut de fiecare în parte cu ocazia efectuării plăților în avans și nici nu s-a putut determina cum au intrat în posesia acestuia, dată fiind amploarea relațiilor comerciale desfășurate de societăți între ele dar cu carburanți cu taxa de drum.

Pentru a introduce în preț taxa M.T.R. inculpații au apelat la modalitatea includerii între intermediari a unor firme înființate de cetățeni străini (în cauză de cetățeni irakieni) care au intrat sau nu în România, firme care folosesc mai mulți conaționali sau chiar cetățeni români pentru a li se pierde urma, bazându-se pe faptul că evidența lor pe teritoriul României este superficială, iar din punctul de vedere al cetățenilor români, toți seamănă între ei și au nume greu de memorat care nu par diferite.

Astfel:

- SC L.V.I. SRL a fost înființat, la data de 7 februarie 2000, de către H.S.K. împuternicit prin procură de către T.S.K., asociatul societății, care figurează intrat pe teritoriul României la data de 7 iunie 2000.

T.S.K. s-a folosit de firma înființată de H.S.K. pentru a putea obține viza de intrare în România, valabilă până la 13 octombrie 2000 și nu apare ca ieșit din țară, având reședința în București, unde este și sediul firmei.

- SC C.C. SRL a fost înființată, la data de 10 august 2000, de către T.S.K. (asociat la SC L.V.) în baza procurii date de A.H.A. asociatul unic, intrat ulterior în România la data de 12 noiembrie 2000. Și în acest caz asociatul a intrat în România în considerarea societății înființate anterior. Viza de ședere a fost valabilă până la data de 16 septembrie 2001 și nu figurează ieșit din țară. Reședința acestuia și sediul societății sunt la aceeași adresă în București.

- SC I.C.T.I. SRL a fost înființată la data de 11 octombrie 2000 de L.I., asociat unic, intrat în România la 1 octombrie 2000.

Sediul firmei este în com. Voluntari, str. Ardealului, adresă inexistentă, conform evidențelor Primăriei Ilfov.

Asociatul nu este identificat în evidențele D.G.E.I.P. astfel încât nu i s-a putut stabili reședința.

- SC P.T.I. SRL, înființată la data de 13 noiembrie 2000 de L.I. (vezi SC I.C.) în baza procurii pentru asociații R.S. și M.S., care nu apar ca intrați pe teritoriul României.

Pentru toate cele 4 societăți actele necesare înființării au fost autentificate la notar public C.P., față de care s-a disjuns cauza.

La adresele de reședință ale cetățenilor arabi aceștia nu au fost identificați și nici nu există certitudinea că cei care figurează cu numele declarate sunt și cei care au desfășurat activitățile comerciale.

Deși cele 4 societăți apar cu dosare fiscale înregistrate, niciuna nu a depus declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat, deconturi TVA, bilanțuri contabile ori alte raportări contabile, nu și-au desfășurat activitatea la sediile sociale declarate și nici nu au fost identificate alte puncte de lucru.

în privința vinovăției inculpatului G.S., s-a reținut că SC A.C. SRL Ploiești are ca principal obiect de activitate producerea de servicii și programe informatice, efectuând, în baza contractului încheiat cu S.N.P. Petrom - Rafinăria Petrobrazi, pentru aceasta, lucrări în domeniul informaticii în valoare de peste 38 miliarde lei.

Pentru achitarea contravalorii serviciilor S.N.P. Petrom a propus ca modalitate de plată compensarea cu produse petroliere, datorită lipsei de lichidități.

Deși nu avea în obiectul de activitate comercializarea de produse petroliere, inculpatul G.S. a început să caute cumpărători pentru recuperarea creanței.

Prin intermediul salariatului rafinăriei, martorul V.A., inculpatul G.S. a intrat în legătură cu inculpatul B.D.F., derulând prin societățile lor contract pentru benzină cu taxa de drum inclusă.

Pe parcursul realizării acestui contract inculpatul B.D.F. i-a solicitat inculpatului G.S. și livrarea de motorină fără taxa M.T.R. Inculpatul G.S. a declarat că a fost oarecum forțat de inculpatul B.D.F. să livreze motorină fără taxa de drum inclusă întrucât acesta i-a spus că, altfel, nu va mai cumpăra nici benzină.

S-a constatat că inculpatul G.S. nu a practicat nici un adaos comercial la produsele livrate către SC M.M., ceea ce confirmă afirmațiile sale cu privire la scopul recuperării creanței și că nu a urmărit obținerea de foloase materiale injuste.

Aceste împrejurări, însă, nu conduc la exonerarea de răspundere penală atâta timp cât inculpatul a înțeles să-și recupereze creanța prin manopere frauduloase în înțelegere cu ceilalți inculpați.

Prin actul de sesizare a instanței au fost prezentate date referitoare la efectuarea operațiunilor bancare de încasări și plăți între societățile aflate în lanțurile infracționale și care, susține procurorul, demonstrează pregătirea, de către inculpați, a metodelor de scoatere masivă în numerar, din bănci, a sumelor rezultate din infracțiune.

Se arată, astfel, că inculpații au folosit B.T., pentru plata produsului de către rafinării, iar B.R., F.B. și D.F., pentru scoaterile în numerar, suma totală ridicată în numerar reprezentând c/valoarea taxei F.S.D.P., respectiv aproximativ 20 miliarde lei.

Din expertiza contabilă rezultă că societățile administrate de cetățenii irakieni au efectuat operațiuni bancare numai pe perioada cât au fost implicate în circuitul așa zis comercial al produselor petroliere.

Folosind B.T., pentru efectuarea plăților pentru produsele petroliere, s-a constatat pe baza documentelor de evidență că aceste plăți s-au făcut succesiv la intervale apropiate în timp, la același inspector de cont iar sumele rulate pentru efectuarea unei plăți de la ultimul beneficiar la furnizorul inițial sunt identice.

Aceste operațiuni succesive de plată și încasări s-au efectuat la un interval de 30-40 secunde, iar pe total relația de la ultimul beneficiar (SC T.) la primul furnizor (rafinărie) acestea au durat circa 3-4 minute.

Audiate fiind martorele S.G., M.G. și M.M., casierele care au operat ordinele de plată respective, acestea au declarat că S.F. și inculpații L.A., B.D.F., G.R. și I.Șt. se prezentau în bancă împreună și introduceau ordinul de plată la același ghișeu, așteptându-se, dacă era cazul, unii pe alții.

Pe relația derulată prin B.T. sumele rezultate din aplicarea frauduloasă a taxei M.T.R. au fost ridicate în numerar prin intermediul SC L.V.

împuterniciții pentru ridicarea sumelor erau persoane fizice și din verificarea acestora prin D.G.E.I.P. s-a stabilit că niciuna dintre cele 22 persoane nu figurează în evidențe cu aceleași date ca cele menționate în borderouri.

întrucât această procedură era greoaie și nu permitea o ridicare rapidă a sumelor în numerar, inculpații au apelat la alte bănci, la care era suficientă o simplă declarație pe proprie răspundere în ceea ce privește destinația acestor sume, respectiv la B.R., D.F. (E.B.) și F.B.

SC T.I. SA a transferat c/valoarea taxei M.T.R. aferentă carburanților comercializați de la B.T. în unitățile bancare sus-menționate și de aici plățile au urmat aceeași cale ca și în cazul B.T., cu formalități mai simple.

Martorul A.H.K.M. a declarat că a asistat la mai multe întâlniri între inculpații B.D.F., L.A. și L.I., în care primul îi dădea mai multe documente cetățeanului irakian pentru a încasa sume în numerar, iar ulterior plecau împreună și cu inculpatul L.A.

Din cercetări a rezultat că pentru cele 4 societăți comerciale administrate de cetățeni irakieni au efectuat operațiuni bancare aceleași persoane, astfel:

- L.I., pentru SC C. și tot el a înființat și SC P.

- T.S.K., pentru SC L.V. și tot el a înființat SC C.

- A.K., pentru SC I.C., SC L.V. și SC C.

Față de cele expuse, din care rezultă că inculpații au avut cunoștința întregului circuit al produselor petroliere, creat în scopul introducerii în mod nelegal în preț a taxei de drum, a cărei c/valoare să și-o însușească și cauzând un prejudiciu Ministerului Transporturilor în sumă totală de 20.158.525.115 lei, faptele inculpaților L.I.G., G.R., B.D.F., I.Șt., L.A. și G.D.C. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., iar faptele inculpaților L.I.G., G.R., B.D.F. de a fi făcut declarații necorespunzătoare adevărului la rafinării (unități dintre cele prevăzute de art. 145 C. pen.) realizează conținutul infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)

într-o altă înlănțuire infracțională s-au aflat societățile comerciale I. - A.C. - A.S. - C.G. - R., G.

Modul de lucru folosit de inculpații Șt.S. și N.M.D. a fost același ca și în cazul celorlalte filiere.

Astfel:

SC I. livra către SC A.C., administrată de inculpata Șt.S., carburanții auto fără cota M.T.R., iar aceasta îi livra către SC A.S. SRL (societate tip "fantomă") tot fără taxă. La nivelul acestei societăți era inclusă taxa M.T.R., iar cumpărătorul următor era SC C.G. SA, administrată de inculpatul N.M.D., care livra mai departe produsele cu taxa inclusă în preț.

De data aceasta, însă, inculpații Șt.S. și N.M.D. nu au reușit să asigure aparența unei stări de legalitate.

Astfel, inculpata Șt.S. este asociat și administrator la SC A.C. și acționar la SC C.G. SA, deținând majoritatea acțiunilor. Din declarațiile ambilor inculpați rezultă că inculpata Șt.S., de profesie contabilă, ținea evidența contabilă pentru ambele firme.

Inculpatul N.M.D. a fost cooperant în timpul urmăririi penale, recunoscând că el este cel care ridica delegațiile de încărcare de la SC I., se deplasa la rafinărie pentru încărcarea produselor, făcea schimbul de documente la poarta rafinăriei, iar ulterior, ducea la SC I. și la SC A.C. documentele contabile având ca beneficiari aceste societăți.

Același inculpat a recunoscut că a obținut, din această afacere, un câștig personal de aproximativ 20 milioane lei și că, deși cunoștea că de la rafinărie produsele erau achiziționate, fără taxa M.T.R., a considerat că nu comite vreo ilegalitate atâta timp cât societatea reprezentată de el, SC C.G., primea produsele petroliere de la SC A.S. SRL cu taxa inclusă în preț.

La rândul său, SC C.G. a vândut carburanții către SC G. SRL și SC R.E. SRL, ai căror reprezentanți au fost identificați și audiați, stabilindu-se următoarele:

SC C.G. SA, reprezentată de inculpatul N.M.D. ca director general și inculpata Șt.S. ca director economic și SC R.E. SRL reprezentată de Y.M. au încheiat contract pentru vânzare-cumpărare motorină cu taxa M.T.R.

Martorul Y.M. a declarat că din P. anului 2001 la sediul firmei sale au venit cei doi inculpați care i-au făcut o ofertă de motorină. Contractul a fost încheiat, martorul precizându-le celor doi inculpați că nu dorește decât motorină cu taxă, direct din rafinărie.

Contrar acestei evidențe, inculpata Șt.S. a negat cu vehemență orice implicare a sa în afacerile SC C.G.

Fiind audiat și martorul P.I., administrator al SC T.C.S. SRL, acesta a precizat că în P. anului 2001 a fost contactat telefonic de o femeie care s-a recomandat S. și care i-a făcut o ofertă de motorină cu taxa de drum, însă neputând să facă plata în avans, așa cum i s-a cerut, i-a recomandat persoanei S. să ia legătura cu SC G. SRL.

Reprezentantul acestei din urmă societăți, martorul G.C., a confirmat că în P. anului 2001, după ce a discutat cu martorul P.I., a contactat-o telefonic pe doamna S., care i-a făcut o ofertă de motorină cu taxa M.T.R., stabilindu-și o întâlnire, la care s-a prezentat S. însoțită de un "băiat pe nume M." și de sora acestuia, convenind asupra unor raporturi comerciale. Martorul mai declară că le-a cerut celor doi motorină fără taxa de drum dar S. și M. i-au spus că o astfel de livrare nu este posibilă.

Cu privire la implicarea SC A.S. SRL, inculpatul N.M.D. a declarat că, în căutarea unor potențiali clienți, a luat legătura, la poarta rafinăriei, cu un cetățean arab care s-a recomandat A., patronul acestei firme. Cei doi s-au înțeles ca A. să cumpere carburanți fără taxă și apoi să-i revândă către SC C.G. cu taxa inclusă în preț.

Potrivit documentelor de la Registrul Comerțului, SC A.S. SRL are ca asociat unic și administrator pe H.H., intrat în România la 29 august 1999, neputându-se stabili reședința acestuia întrucât nu se află în evidențele D.G.F.I.P., iar sediul social al SC A.S. SRL este fictiv.

Verificările efectuate la R.T.C. H. au constatat că pentru SC A.S. SRL este împuternicită să ridice documente cu regim special martora D.M.M. care, în fapt, este persoana pe care inculpatul N.M.D. o prezenta ca fiind sora lui.

Aceasta a recunoscut că toate documentele emise de A.S. SRL către C.G. au fost completate de ea și că a și semnat câteva facturi, comițând aceste fapte numai din sentimente de prietenie față de inculpat.

Cercetările față de D.M.M. au fost disjunse.

Verificându-se modul de efectuare a plății pe această relație, s-a constatat că aceasta s-a făcut prin compensare, iar ordinele de plată în final sunt emise de SC C.G. către SC A.C.

S-a mai arătat că deși SC A.C., reprezentată de inculpata Șt.S., a încheiat contract cu SC A.S. SRL, a emis facturi și a semnat ordine de compensare, inculpata declară că nu îl cunoaște pe H.H.

La data de 15 ianuarie 2002, s-a efectuat o percheziție la domiciliul inculpatului N.M.D., fiind identificate o serie de documente, printre care facturi fiscale, avize de însoțire a mărfii și chitanțe completate sau nu, în toate cele 3 exemplare (facturile și avizele). Cu privire la acestea, inculpatul a declarat că au fost aduse de A. în vederea efectuării unui punctaj.

Faptele reținute în sarcina inculpaților Șt.S. și N.M.D. sunt caracterizate ca realizând conținutul infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 290 C. pen., raportat la art. 31 alin. (1) C. pen.

Distinct, faptele inculpatului G.S. au fost caracterizate ca realizând conținutul infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)

Pentru a pronunța hotărârea de achitare a tuturor inculpaților, instanța, prin considerente, reține că lanțurile comerciale identificate prin rechizitor au existat, iar la una dintre verigi, întotdeauna reprezentată de una din societățile comerciale administrate de cetățeni irakieni, în prețul carburantului a fost inclusă și taxa M.T.R., după care, cu acest preț, a fost valorificat mai departe până la beneficiarul final, respectiv O.M.V.

Instanța a analizat conținutul juridic al fiecărei infracțiuni prin raportare la activitatea desfășurată de inculpați pentru a stabili dacă faptele acestora impune tragerea lor la răspundere penală.

Astfel, prezentând corect conținutul infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., instanța a constatat că, în raport cu probatoriul administrat, faptele niciunuia dintre inculpați nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Pe rând, s-a arătat că nu are relevanță că inculpații se cunosc între ei și că firmele lor au avut relații comerciale, că aveau conturile deschise la aceleași bănci, că s-au întâlnit (voit sau întâmplător) în sediile acelorași bănci, că au desemnat persoane să predea sau să primească documente la poarta rafinăriilor și au practicat un nivel minim sau maxim al adaosurilor comerciale, toate acestea neputând duce la concluzia că între inculpați, în fiecare dintre lanțurile comerciale, a existat un consens fără echivoc, întemeiat pe o înțelegere prealabilă în sensul organizării activității infracționale.

Faptul că inculpații și-au deschis conturile la aceleași bănci este interpretat ca fiind avantajos pentru aceștia și nu ar fi avut altă rațiune decât de a ușura operațiunile bancare, aspect confirmat și de martorele operatoare angajate ale băncilor.

Asemenea, relațiile apropiate ale inculpaților constatate pe timpul cât au fost arestați și transportați la și de la instanță nu înlătură echivocul în stabilirea consensului membrilor asocierii.

în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, instanța a reținut, pe de o parte că reglementările în vigoare nu interzic comercializarea carburanților achiziționați fără taxa M.T.R., sancțiunea încălcării interdicției folosirii acestora la alimentarea autovehiculelor care circulă pe drumurile publice nefiind alta decât obligativitatea virării la bugetul Ministerului Transporturilor a respectivei taxe.

Pe de altă parte, s-a constatat că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a inculpaților și nici nu s-a făcut dovada că aceștia s-au înțeles între ei sau că au avut cunoștință că firmele cetățenilor irakieni sunt de tip "fantomă".

A fost înlăturată, din ansamblul probator, declarația martorului A.H.K.M. de la urmărirea penală prin care relatează activitatea infracțională desfășurată de inculpați întrucât nu a putut fi audiat în instanță din lipsa datelor privind adresa și identitatea, instanța apreciind că acest mijloc de probă a fost obținuți legal.

Nici autodenunțul inculpatului B.D.F. nu este luat în considerare de către instanță, cu motivarea că, prin declarațiile date anterior, sus-numitul inculpat nu a recunoscut săvârșirea vreunei infracțiuni și apoi că, acest autodenunț fiind practic tot o declarație, trebuia dat în prezența unui apărător, ceea ce nu s-a întâmplat, fiind incidentă sancțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Nici conținutul infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), nu este realizat, instanța motivând această concluzie prin aceea că declarațiile inculpaților făcute la rafinării, în sensul că nu vor utiliza carburantul la circulație pe drumurile publice corespund adevărului, expertiza contabilă stabilind că aceștia au livrat mai departe produsul petrolier tot fără taxa de drum, inculpații neavând obligația să urmărească ce destinație i-a dat noul cumpărător.

în sfârșit, în privința infracțiunii prevăzută de art. 31 alin. (1) C. pen., raportat la art. 290 C. pen., reținută în sarcina inculpatului N.M. și constând în determinarea, cu intenție, a martorei D.M.M. de a completa și semna, din culpă, mai multe documente contabile primare (facturi, avize de însoțire și chitanțe) în care la furnizor apare SC A.S. SRL, prin contrafacerea semnăturii, documente folosite apoi de inculpat pentru producerea de consecințe juridice, respectiv justificarea provenienței carburanților cu taxa F.S.D.P. de către SC C.G., instanța apreciază că nu s-a făcut dovada modalității în care N.M. a determinat-o pe martoră să întocmească și semneze acele documente, simpla rugăminte fiind considerată insuficientă pentru a reține participația improprie.

Pe de altă parte, ceea ce s-a consemnat în documente corespunde realității, martora D. fiind împuternicită să întocmească astfel de înscrisuri.

împotriva acestei hotărâri, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a declarat apel, criticând-o pentru greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunile reținute prin actul de sesizare.

Prin decizia penală nr. 997 din 21 decembrie 2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul parchetului, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

Motivarea acestei decizii este identică cu cea a hotărârii primei instanțe, astfel că apare inutilă prezentarea acesteia.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care a criticat-o pentru greșita menținere a hotărârii instanței de fond, de achitare a inculpaților, reluând, prin motivele scrise, mijloacele de probă reținute prin actul de sesizare care fac dovada vinovăției inculpaților și argumentând legalitatea administrării acestora.

Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., este fondat pentru cele ce vor fi arătate în continuare.

Pentru aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările săvârșirii acestora, organele judiciare, de urmărire penală și judecată, au administrat probele necesare justei soluționări a cauzei.

Analiza materialului probator astfel administrat a fost făcută, însă, de instanțe, mecanic și superficial, selectiv și omisiv, fiind înlăturate unele mijloace de probă cu motivări forțate și ignorate multe altele.

Raportarea conținutului normativ al infracțiunilor deduse judecății, prezentat concret sub aspect teoretic, la situația de fapt a fost deficitară.

Problema esențială la care instanțele aveau de răspuns era aceea dacă între inculpați a existat înțelegerea ca, în lanțurile comerciale în care au intrat, să folosească mijloacele frauduloase cunoscute pentru a introduce în preț și a-și însuși taxa de drum, datorată bugetului statului.

Din răspunsul dat prin hotărârile pronunțate, rezultă fără echivoc că instanțele nu s-au pronunțat cu privire la unele probe administrate iar aprecierea celorlalte a fost făcută, așa cum s-a arătat, mecanic, prin decuplare de ansamblul probator.

Atât pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cât și pentru cea prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), în contextul săvârșirii lor, probațiunea este aceeași.

O primă observație ce se impune este aceea că instanța de fond, în analiza faptelor, a reținut o premisă greșită.

Se afirmă, astfel, în considerentele hotărârii, că inculpații, care, "în mod indubitabil au desfășurat activități comerciale", aveau dreptul conform legislației în vigoare, să revândă combustibilul achiziționat fără a avea inclusă în preț taxa de drum însă condiționat de nefolosirea carburantului pe drumurile publice.

"Sancțiunea" nerespectării acestei condiții legale, arată instanța, nu poate constitui decât obligativitatea de a vira la bugetul Ministerului Transporturilor a respectivei taxe.

Premisa, așa cum s-a arătat, este falsă.

Inculpații din cauză nu au achiziționat combustibil fără taxa de drum și pe care, ulterior, să-l fi folosit, contrar normelor legale, în consumul mijloacelor auto pe drumurile publice (faptă pentru care ar fi trebuit să vireze la bugetul statului taxa de drum) ci, în prețul carburantului astfel achiziționat, prin circuitul "comercial" creat cu ajutorul unor societăți intermediare, au inclus taxa de drum, pe care nu au achitat-o la producător dar în final au încasat-o de la ultimul beneficiar, respectiv O.M.V.

Astfel, stând lucrurile, faptele inculpaților, mai puțin cele ale inculpatului G.S., pe care le vom analiza în continuare, nu sunt simple activități comerciale, ci penale, din care au obținut o sumă totală de peste 20 miliarde lei numai pe seama includerii prin fraudă în preț a taxei de drum și care nu este profit ci prejudiciu adus bugetului.

înțelegerea sau asocierea inculpaților, prealabilă între unii și realizată pe parcursul desfășurării actelor, pentru alții, rezultă nu numai din materialitatea faptelor ci și din suficiente elemente de fapt.

Ori tocmai aceste probe esențiale în soluționarea cauzei, deși administrate legal, fie nu au fost avute în vedere, fie au fost înlăturate nejustificat de instanțe.

- Nu au fost valorificate și nici măcar comentate declarațiile inculpaților date în cursul urmăririi penale, prin care, deși nu recunosc săvârșirea unor infracțiuni, aceștia relevă împrejurări privind modul în care au intrat în relații de afaceri, derularea faptică a acestora, în inconsecvențe și contraziceri, toate demonstrând, printr-o analiză obiectivă, înțelegerea (asocierea) pentru realizarea unui scop și care, nefiind obținerea de profit din adaosul comercial (aspect ce va fi examinat ulterior), nu putea fi altul decât obținerea folosului identificat în forma taxei de drum incluse fraudulos în preț.

De exemplu, inculpatul G.S., prin declarații și în confruntarea cu inculpatul B.D.F., relevă legăturile strânse, chiar de subordonare ale acestuia din urmă cu inculpatul G.D.C., implicarea martorului N.S., angajat al SC T. și în operațiunile SC M.M., precum și legătura inculpatului B.D.F. cu SC C. (una dintre firmele fantomă), în numele și contul căreia acesta din urmă i-a solicitat să achite sub forma prestării de servicii o sumă de bani, pentru compensarea de cheltuieli de transport a carburanților.

Inculpatul L.I.G. recunoaște că a fost contactat de inculpatul B.D.F., cu care a dezvoltat afacerile, precizând că l-a cunoscut și pe inculpatul G.D.C. Inculpatul confirmă, de asemenea, că în câteva rânduri și-a trimis delegații proprii la rafinărie.

Ceea ce mai rezultă din extrasele de cont puse la dispoziție de B.R., este relația inculpatului L.I.G. cu societățile tip "fantomă" SC C. și SC L.V., cărora le-a efectuat diferite plăți pentru prestări servicii, plăți către societăți implicate în lanțul comercial în care primul cumpărător a fost SC I., administrată de acest inculpat.

Relevante sunt și declarațiile inculpaților I.Șt. care a aderat la asociere ulterior, prin intermediul inculpatului B.D.F.

Acesta precizează că inculpatul B.D.F. l-a pus în legătură cu reprezentantul SC C., atenționându-l să nu practice adaos comercial mai mare de 10 lei/kg carburant și că a primit o parte din adaosul comercial în numerar, în sumă de circa 36 milioane lei de la inculpatul B.D.F., emițând însă chitanță pentru SC C.

Inculpatul L.A., administratorul SC B.N. a intrat ulterior, în luna martie 2001, în lanțul comercial creat, prin intermediul inculpatului G.D.C. Fiind o verigă între firmele "fantomă", care includeau în preț taxa de drum și SC T., inculpatul su-numit dezvăluie legăturile și cu societățile care erau implicate în prima parte a lanțului, respectiv SC G., SC I., SC M.M., preluând de la arabi delegații în alb ale acestora societăți pe care le remitea apoi SC T., delegaților S.F. sau N.S.

Același inculpat confirmă că la bancă l-a întâlnit și pe inculpatul B.D.F., care întocmea documente de plată către SC G.

Inculpatul N.M.D. spre deosebire de majoritatea celorlalți inculpați, recunoaște că, pe filiera de valorificare a carburanților achiziționați de la producător fără taxa de drum, societatea tip "fantomă" SC A.S. SRL introducea taxa de drum, operațiuni din care a avut un câștig personal de circa 20 milioane lei, detaliile fiind esențiale în dovedirea faptelor cu caracter penal.

De altfel, declarațiile acestuia se coroborează cu constatările expertizei contabile și declarațiile martorilor, stabilindu-se cert că în lanțul comercial, SC A.C., administrată de inculpata Șt.S., vindea carburanții fără taxa de drum către SC A.S. SRL (fantomă) aceasta, incluzând taxa de drum, revindea produsul SC C.G. SA, administrată tot de inculpata Șt.S., împreună cu inculpatul N.M.D. iar în fapt acest din urmă inculpat efectua toate operațiunile de achiziționare și comercializare, de la producător până la cumpărătorul final, SC G. SRL și SC R.E. SRL

Toate aceste declarații au fost luate de organul de urmărire penală cu respectarea dispozițiilor legale, ca, de altfel, și celelalte, constituind mijloace de probă cu valoarea arătată de dispozițiile art. 69 C. proc. pen.

Autodenunțul inculpatului B.D.F. a fost înlăturat din probațiune fără temei legal.

Declarația acestui inculpat în forma autodenunțului este manifestarea propriei voințe, a inițiativei unilaterale a autorului, astfel încât dispozițiile art. 172 alin. (2) C. proc. pen., nu sunt aplicabile întrucât mijlocul de probă nu este rezultatul ascultării inculpatului de către organul de urmărire penală.

- Nu au fost avute în vedere, la soluționarea cauzei, declarațiile martorilor cu privire la împrejurări esențiale ale săvârșirii faptelor, declarații aflate la dosar.

Așa sunt, de exemplu declarațiile martorilor N.N.S., F.M., ambii angajați ai SC T., B.A.C., din care rezultă că centrul de comandă al întregii afaceri era chiar sediul SC T., unde soseau comenzile pentru carburanți de la O.M.V., listele cu numere autoturisme și numele șoferilor, plicurile cu documente (delegații, facturi) semnate și ștampilate în alb de la SC G., SC I., SC M.M., SC A., de la care apoi prin delegații la rafinării (N.S., B.D.F.) erau distribuite șoferilor pentru ridicarea carburanților și ulterior înlocuite cu altele, apărând ca ultim vânzător SC T., cu taxa de drum inclusă în preț, către O.M.V.

Asemenea, declarațiile tuturor șoferilor (D.V., G.M., J.M., S.C. ș.a.) indică același mod de lucru și realitatea faptului că ridicau din rafinării carburant fără taxa de drum și prin schimbarea documentelor, transportau carburantul la stațiile O.M.V. cu factură în care era inclusă taxa de drum.

Un alt grup de martori (S.G., M.G., M.M.), referenți în cadrul B.T., îi indică pe inculpații B.D.F., G.R., L.A., I.Șt., pe S.F., reprezentant al SC T., clienți ai băncii, ca venind împreună pentru operații bancare succesive, cu aceștia fiind și străini arabi.

Concludentă și utilă cauzei este și declarația martorului M.K.M., înlăturată de instanțe prin interpretarea greșită a legii.

Acest martor, care s-a ocupat de înființarea societăților comerciale aparținătoare cetățenilor arabi și regăsite în lanțurile comerciale incriminate, furnizează date importante privind activitatea infracțională a inculpaților, indicându-i pe inculpații B.D.F. și L.A. în legături cu administratorii de origine irakiană, fiind translatorul lor, precum și vizite la sediul SC T.

înlăturarea acestei declarații pentru motivul că martorul nu a putut fi audiat în instanță întrucât datele privind adresa nu mai sunt reale, este greșită, remediul într-o astfel de situație fiind cel arătat de art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

în sfârșit, martorii P.I., G.C. și D.M.M. detaliază elemente de fapt care se coroborează și duc la o altă concluzie decât cea trasă de instanțe în privința vinovăției inculpaților Șt.S. și N.M.

- Nu au fost examinate constatările și concluziile expertizei contabile decât secvențial, în detrimentul adevărului.

Susținerile inculpaților I.Șt. și L.A. privind stabilirea unor adaosuri comerciale relativ mici sunt confirmate prin expertiza contabilă.

Tot raportul expertizei relevă că nici acest adaos comercial nu a fost reținut de societăți cu ocazia plăților în avans, suma plătită de beneficiarul final cel al carburanților, O.M.V., ajungând integral la primul cumpărător și nici nu s-a putut stabili dacă ulterior fiecare societate a intrat în posesia acestui adaos.

Nu a fost examinată cu exigența necesară nici constatarea expertizei potrivit căreia reprezentanții tuturor societăților comerciale implicate în fiecare lanț pretins comercial, se prezentau în același timp la bancă iar operațiunile privind plățile în avans se efectuau într-un timp, pe întreaga filieră, de ordinul minutelor.

Această realitate este confirmată și de operatoarele de la bancă și dacă ar fi fost examinată în conexiune cu celelalte probe, ar fi impus instanței concluzia că inculpații se cunoșteau fără nici o îndoială, că toți aveau cunoștință de întreg circuitul carburanților, de la producător și primul cumpărător până la ultimul cumpărător, cu toate consecințele ce decurg din aceste dovezi.

- Nici constatările privind modalitatea și succesiunea întocmirii documentelor de transmitere a carburanților între societăți nu au fost avute în vedere de instanțe la soluționarea cauzei.

Așa cum rezultă din declarațiile unora dintre martorii audiați (N.S., B.A.C., F.M., ale tuturor șoferilor) într-un prim moment documentele eliberate de producător șoferilor cu ocazia încărcării carburanților, fără taxa de drum, erau preluate, după caz, de N.S., B.A.C. sau de către inculpatul B.D.F., care le înlocuiau cu facturi completate în numele SC T., în care era inclusă taxa de drum, către O.M.V., pentru a da drumul autocisternelor spre stațiile de vânzare.

După aceasta erau întocmite facturile între societățile care au intermediat vânzarea, între care se afla și firma "fantomă" care includea în preț taxa de drum, totul realizându-se în aceeași zi, conform datei din acte.

Aceste declarații se coroborează cu constatarea unor evidente erori în completarea ulterioară a documentelor, erori consemnate prin rechizitor și din care rezultă că toate aceste documente au fost completate deodată pentru toate societățile din circuit.

- Nici alte elemente de fapt, indicate prin actul de sesizare, nu au fost nici examinate, nici valorificate, fiind pur și simplu ignorate de instanțe.

Așa, bunăoară, deși au fost invocate în susținerea învinuirilor constatările din procesele verbale de sancționare contravențională întocmite de Garda Financiară în lunile martie și mai 2001, când au fost descoperite pe traseu autocisterne fie fără document de supraveghere fiscală, fie cu astfel de documente care atestă neincluderea în preț a taxei de drum, acestea nu au fost discutate și, măcar pentru susținerea soluției, înlăturate.

La fel, declarația martorului B.A., director economic la O.M.V., care precizează că, informat de Garda Financiară, l-a anunțat la rândul lui pe inculpatul G.D. despre faptul că au fost descoperite pe traseu produse petroliere ale SC T. cu documente ce nu ar conține taxa de drum, fiind asigurat de acesta că toate taxele sunt plătite, nu a fost avută în vedere la soluționarea cauzei.

Analiza materialului probator impune cu necesitate și examinarea sistemului creat de inculpați pentru obținerea de lichidități din operațiunile care s-au finalizat prin includerea în preț și a taxei de drum, menționate prin expertiza contabilă.

Constatarea expertizei contabile, potrivit căreia, după descoperirea faptelor și întreruperea activității infracționale, societățile anterior implicate au desfășurat activități comerciale fără intermediari și astfel au obținut profituri semnificative, sunt relevante pentru cauză însă nu au fost valorificate de instanțe.

De aici decurge concluzia logică și anume că implicarea cât mai multor intermediari în activitatea infracțională, așa cum s-a realizat în cauză, nu a avut alt scop decât acela de a îngreuna sau face imposibilă descoperirea fraudei constând în însușirea taxei de drum.

în concluzie, nepronunțându-se și asupra acestor probe, precum și a celorlalte menționate prin actul de sesizare, esențiale pentru soluționarea procesului, instanțele nu au rezolvat fondul cauzei.

în privința inculpatului G.S., atât rechizitoriul cât și instanțele rețin implicarea acestuia în circuitele comerciale având intenția valorificării carburantului primit prin compensare, din lipsă de lichidități, de la S.N.P. Petrom, pentru serviciile și programele informatice prestate de societatea pe care o administra, respectiv SC A.C. SRL Ploiești.

De urmare, inculpatul G.S. a fost contactat de inculpatul B.D.F., administrator al SC M.M., derulând contracte în baza cărora primul a vândut celui de-al doilea, inițial benzină cu taxa de drum inclusă, fără însă să fi pretins nici un adaos comercial față de prețul producătorului.

Ulterior, forțat de inculpatul B.D.F., care i-a condiționat continuarea raporturilor comerciale de procurarea și de motorină fără taxa de drum, inculpatul G.S., așa cum s-a arătat, a acceptat și acest contract, urmărind exclusiv obținerea contravalorii carburantului stabilit de producător.

Nu poate fi reținută vreo formă de participație penală a inculpatului G.S. ca prim cumpărător, la manoperele frauduloase săvârșite de intermediari cu finalitatea introducerii în prețul final și a taxei de drum întrucât nu se face dovada, ca în celelalte cazuri, a cooperării sale infracționale.

Inculpatul G.S. a fost asigurat de inculpatul B.D.F., inclusiv prin declarația scrisă, că va folosi carburantul în regimul impus de producător, acesta neavând practica operațiilor comerciale în domeniu întrucât nici societatea sa nu avea un astfel de obiect.

Mai mult, inculpatul G.S. nu a participat, alături de ceilalți inculpați, la operațiuni bancare pe întreaga filieră de efectuare de plăți în avans, neavând astfel posibilitatea de a lua cunoștință de întregul circuit și de manoperele ce au urmat.

Această detașare de asocierea imputată celorlalți inculpați explică sinceritatea inculpatului G.S., ale cărui declarații sunt concludente pentru stabilirea adevărului în cauză și a cărui situație juridică a fost rezolvată corect de instanțe, pentru infracțiunile care au făcut obiectul inculpării.

Pentru infracțiunile prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), imputate inculpaților B.D.F., G.R. și L.I.G. și infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (1) C. pen., raportat la art. 290 C. pen., imputată inculpatului N.M.D., în rejudecare instanța fondului va avea în vedere criticile din recursul parchetului și concluziile intimaților inculpați.

Față de toate cele ce au precedat și în limitele arătate, Curtea a admis recursul parchetului, a casat atât hotărârea primei instanțe cât și cea a instanței de apel și în conformitate cu dispozițiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond, respectiv Tribunalul București.

← ICCJ. Decizia nr. 6772/2005. Penal		ICCJ. Decizia nr. 6754/2005. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 6739/2005. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6739/2005. Penal