ICCJ. Decizia nr. 6818/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin rezoluțiile nr. 79/P/2005 din 9 februarie 2005 și nr. 607/P/2005 din 10 martie 2005 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații V.A.M., judecător la Judecătoria sectorului 5 București și M.S., judecător la Tribunalul București pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289, 246 și 249 C. pen., întrucât faptele penale reclamate de petiționara Ș.E. nu există.
Astfel, s-a constatat că, la soluționarea dosarului nr. 13045/2003 al Judecătoriei sectorului 5 prin încheierea de ședință din 11 martie 2004 și a dosarului nr. 2011/2004 al Tribunalului București prin decizia penală nr. 1023/ P din 17 noiembrie 2004, magistrații menționați s-au pronunțat cu respectarea dispozițiilor legale.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 58 din 13 iunie 2005, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarei Ș.E. împotriva rezoluțiilor menționate, cu motivarea că soluția de netrimitere în judecată a celor doi magistrați este legală și temeinică.
Prin decizia penală nr. 5164 din 14 septembrie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respins recursul declarat de petiționara Ș.E. împotriva sentinței primei instanțe, cu obligarea recurentei la cheltuieli judiciare către stat.
S-a constatat de către instanța supremă că faptele reclamate de petiționară nu există, că în mod justificat prima instanță a menținut soluția de netrimitere în judecată a magistraților și că astfel criticile formulate în sensul existenței infracțiunilor prevăzute de art. 289, 246 și 249 C. pen., sunt nefondate.
împotriva acestei decizii, în baza art. 386 lit. c) C. proc. pen., petiționara Ș.E. a formulat, la 29 septembrie 2005, contestație în anulare, susținând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal și că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Examinând, conform art. 391 C. proc. pen., contestația în anulare formulată, Curtea constată că aceasta nu este admisibilă.
Astfel, petiționara, deși formal și-a fundamentat contestația pe dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., acestea nu sunt incidente în cauză.
Potrivit textului se poate folosi calea extraordinară de atac a contestației în anulare când "instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i), cu privire la care existau probe în dosar".
Or, în cauză, prin plângerea formulată de petiționara Ș.E. s-a solicitat, conform art. 278 alin. (1) C. proc. pen., desființarea rezoluției de netrimitere în judecată a celor doi magistrați și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, astfel că nu se putea pune problema încetării unui proces penal care nici nu era început.
La fel, susținerea contestatoarei în sensul greșitei obligări la cheltuieli judiciare către stat, nu se regăsește printre motivele de contestație în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
întrucât contestația în anulare nu a întrunit condițiile prevăzute de textele sus-menționate, Curtea, în baza art. 391 alin. (1) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare, și a obligat petiționara la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6810/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6801/2005. Penal → |
|---|
