ICCJ. Decizia nr. 6801/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1241 din 7 octombrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat, printre alții pe inculpatul N.C.V., la 13 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția de la 15 ianuarie 2005, la zi.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
împotriva acestei sentințe a declarat apel, printre alții, inculpatul N.C.V.
La termenul de judecare a apelurilor, respectiv 15 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheiere, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului apelant, măsură pe care a menținut-o.
Inculpatul N.C.V. a declarat recurs împotriva încheierii menționate mai sus, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, deoarece nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și, în consecință, judecarea sa în stare de libertate.
Recursul nu este fondat:
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cazurile privitoare la infracțiuni pedepsite cu .. închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului .. de la judecată .., se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol, prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
în urma examinării lucrărilor dosarului, înalta Curte constată că dispozițiile procedurale privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, în cursul urmăririi penale, prelungirea acestei măsuri în cursul judecății în fond și în apel, menținerea arestării preventive a inculpatului, inclusiv derogările privind termenele, au fost respectate de instanțele competente.
Ca atare, încheierea instanței investită cu judecarea apelurilor declarate împotriva sentinței primei instanțe prin care s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a dispus menținerea acestei măsuri, este legală.
Inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare și există suficiente temeiuri că lăsarea lui în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
în baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6818/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6809/2005. Penal → |
|---|
