ICCJ. Decizia nr. 6989/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 225 din 6 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. 1448/2005, s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestației la executare formulată de condamnatul C.C. cu privire la sentința penală nr. 902 din 2 iulie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
A obligat condamnatul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță sub nr. 1448, la data de 27 mai 2005, condamnatul C.C. a formulat contestație la executarea sentinței penale nr. 902/2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.
în motivarea cererii sale, contestatorul a solicitat radierea din dosarul aflat la Penitenciarul Giurgiu a mențiunii conform căreia a fost urmărit general, această mențiune având consecințe asupra regimului de detenție, nefiind scos la muncă.
în raport de motivele invocate, prima instanță a apreciat că nu pot fi incidente dispozițiile art. 461 C. proc. pen., astfel încât contestația formulată este inadmisibilă.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul C.C., solicitând desființarea acesteia și în cadrul rejudecării admiterea contestației întrucât sunt îndeplinite condițiile legale.
Prin decizia penală nr. 592 din 26 iulie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de contestatorul C.C.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea apelantului condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs condamnatul contestator C.C. solicitând casarea acestora și în cadrul rejudecării admiterea contestației.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea pedepsei, legea a prevăzut expres cazurile în care poate fi promovată contestația la executare. Prin limitarea acestor cazuri, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual de rezolvare a unor incidente la executare într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor penale definitive.
Potrivit dispozițiilor art. 461 C. proc. pen., contestația la executare se poate formula în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
în speța supusă analizei, condamnatul C.C. se află în executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 902 din 2 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.
Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin decizia penală nr. 587 din 6 august 2004 pronunțată de Curtea de Apel București.
Potrivit înscrisului existent, condamnatul a fost dat în urmărire generală, măsură ce a fost revocată la data de 8 iunie 2004.
Nu poate fi considerat, însă, în sensul dispozițiilor art. 461 lit. d) C. proc. pen., "incident intervenit în cursul executării pedepsei" cererea condamnatului de radiere din dosarul Penitenciarului a mențiunii că a fost urmărit general.
Cum cererea sa excede prevederilor art. 461 C. proc. pen., în mod corect instanțele au respins contestația la executare.
Față de cele menționate, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul C.C. împotriva deciziei penale nr. 592/ A din 26 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6353/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6991/2005. Penal → |
|---|
