ICCJ. Decizia nr. 6353/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 38 din 15 decembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus condamnarea inculpatului C.D. după cum urmează:
- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 denunțată de L.P.;
- 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
Conform art. 33 lit. a),art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a scăzut din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 29 martie 2003 la 15 decembrie 2004.
în temeiul art. 254 alin. (3) C. pen., s-a confiscat în favoarea statului, echivalentul în lei al sumei de 3000 dolari S.U.A. calculat la data executării hotărârii, un reportofon digital CENIX VR 402 în valoare de 4.531.000 lei; un PC MONZA 0000491 în valoare de 15.235.000 lei; un televizor SAMSUNG în valoare de 2.500.000 lei, iar dacă acestea nu se găsesc, inculpatul a fost obligat la plata echivalentului lor în lei.
Inculpatul a fost obligat să restituie părții civile V.P.S. un telefon NOKIA sau contravaloarea acestuia de 5.849.000 lei și să-i plătească suma de 4.320.000 lei, precum și echivalentul în lei a 184,60 dolari S.U.A. la data executării hotărârii.
Prin aceeași sentință s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, denunțată de N.D.
S-a constatat că N.D. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prima instanță a reținut următoarele:
Până la 22 iulie 2002, inculpatul a îndeplinit funcția de comisar în cadrul S.E.F. al I.P.J. Prahova.
în această calitate inculpatul a efectuat cercetări penale împotriva martorului M.A.A., administratorul SC A.A. SRL, care a prejudiciat mai multe societăți comerciale, printre care și SC D. SRL Ploiești pe care a păgubit-o cu aproximativ 750 milioane lei.
Inculpatul, care se afla la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, l-a convocat pe V.P.S., administratorul SC D. SRL și i-a solicitat să formuleze plângere împotriva lui M.A.A., în sensul că l-a înșelat prin emiterea unor cecuri fără acoperire.
La data de 9 decembrie 1998, prin Ordonanța nr. 99/P/1998, procurorul B.G. a dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra unei macarale tip Hidron de 16 tone, proprietatea SC A.A. SRL Pitești, aflată în stația C.F.R. Ștefănești, Jud. Argeș. Ordonanța a fost trimisă în aceeași zi la I.P.J. Argeș care a identificat-o și a încheiat un proces verbal prin care a lăsat-o în custodia paznicului D.A.
Pentru a-l intimida pe V.P.S., inculpatul a spus că se vor face verificări și cu privire la activitatea economico-financiară a firmei sale și că este imposibil să nu găsească nereguli și să nu-l aresteze și pe el.
Totodată, l-a asigurat că va interveni pe lângă procurorul B.G. în vederea ridicării sechestrului asigurător și dobândirii automacaralei în vederea stingerii creanței.
în acest context, inculpatul a pretins și primit, de la numitul V.P.S., un telefon NOKIA în valoare de 5.849.000 lei și 24 baxuri cu sticle cu vin (9 baxuri în decembrie 1998 și 15 baxuri în martie 1999).
V.P.S. a plătit și abonamentul pentru telefonul mobil dat inculpatului.
în baza acordului de voință care a intervenit între M.A.A., pentru debitor, și V.P.S., pentru creditor, procurorul B.G. a emis o ordonanță pentru ridicarea sechestrului asigurător și a dat dispoziție I.P.J. Argeș să predea utilajul numitului V.P.S.
Instanța nu a reținut în sarcina inculpatului că ar fi pretins și primit de la V.P.S. și suma de 40.000.000 lei, apreciind că nu există probe concludente care să se coroboreze cu declarațiile acestuia.
S-a reținut că fapta inculpatului de a pretinde și primi, de la V.P.S., un telefon mobil și 24 baxuri cu sticle cu vin, promițându-i că va interveni pe lângă procurorul B.G., pentru ca acesta să dispună ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra unui utilaj, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
Instanța a mai reținut că inculpatul, în calitatea sa de ofițer de poliție la I.P.J. Prahova, a efectuat cercetări penale în dosarul nr. 50525/2001 privind pe C.G.C. și alții, învinuiți de săvârșirea mai multor infracțiuni.
Din primele verificări a rezultat că două societăți comerciale, R. SRL Ploiești și T. SRL Ploiești, administrate de denunțătorul L.P. au livrat motorină fără taxe de drum către SC E. SRL Drajna administrate de D.C. și SC F.S. SRL Ploiești administrată de C.G.C.
L.P. a fost convocat de mai multe ori la poliție și cu această ocazie inculpatul a afirmat că dosarul în care efectuează cercetări este cu probleme și că numitul C.G.C. "îl va trage în belele" creându-i impresia că este și el cercetat și că situația sa depinde numai de inculpat.
în acest context inculpatul a pretins și primit de la denunțătorul L.P. următoarele sume de bani și bunuri:
- 3.500 dolari S.U.A. predată de denunțător în octombrie 2001 lui N.C.R.I., ginerele inculpatului;
- un reportofon digital LENIX VR 402 în valoarea de 4.531.000 lei predat inculpatului de denunțător la începutul lunii noiembrie 2001, la sediul poliției;
- un PC MONZA 0000491 în valoare de 15.235.000 lei, cumpărat de denunțător și montat în luna aprilie 2002 în biroul inculpatului;
- un televizor SAMSUNG în valoare de 2.500.000 lei pe care denunțătorul l-a dus la sfârșitul lunii mai 2002 la domiciliul lui C.A.F., fiul inculpatului.
Instanța a apreciat că, în lipsa unor probe concludente, cu care să se coroboreze declarațiile denunțătorului L.P., nu se poate reține că inculpatul a pretins și primit de la acesta și un telefon mobil NOKIA, suma de 2.500 dolari S.U.A., suma de 25.000.000 lei, un telefon mobil fără cartelă, 1000 dolari S.U.A. și 4.500.000 lei.
S-a reținut că fapta inculpatului, care în calitate de ofițer de poliție, a pretins și primit de la denunțătorul L.P. suma de 3.000 dolari S.U.A., un reportofon digital, un calculator și un televizor SAMSUNG, asigurându-l că nu va extinde cercetările față de el într-un dosar penal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.
Referitor la infracțiunea de luare de mită denunțată de N.D. instanța a reținut că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă existența acestei fapte.
S-a apreciat că probele administrate conțin contradicții care ridică serioase semne de întrebare în legătură cu afirmațiile denunțătorului.
Sentința a fost atacată cu recurs de P.N.A. - Serviciul Anticorupție Alba Iulia și de inculpat.
în recursul declarat de procuror sentința a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
S-a susținut astfel că neîntemeiat s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de luare de mită denunțată de N.D. întrucât există probe certe că inculpatul a săvârșit această faptă.
S-a arătat, de asemenea, că nejustificat nu s-a reținut în conținutul infracțiunilor de luare de mită și de trafic de influență, pentru care a fost condamnat inculpatul, toate actele materiale reținute prin rechizitoriu.
Astfel nejustificat nu s-a reținut că inculpatul a pretins și primit încă un telefon NOKIA, un alt telefon mobil fără cartelă, 200 dolari S.U.A., 25.000.000 lei, 1000 dolari S.U.A., 4.500.000 lei de la denunțătorul L.P. și 40.000.000 lei de la V.P.S.
Un alt motiv de recurs l-a constituit greșita aplicare a dispozițiilor art. 254 alin. (3) C. pen., în temeiul cărora s-a dispus confiscarea în folosul statului a echivalentului sumei de 3000 dolari S.U.A., a unui reportofon, a unui calculator și a unui televizor, sau a contravalorii lor. S-a arătat că aceste valori trebuiau restituite denunțătorului conform art. 255 alin. (5) C. pen.
S-a mai arătat că nelegal s-a dispus obligarea inculpatului la restituirea bunurilor și sumelor de bani primite de la L.P., acestea urmând a fi confiscate de la inculpat în temeiul art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen. S-a precizat că dispozițiile art. 61alin. (4) din Legea nr. 78/2000 nu sunt aplicabile întrucât faptele au fost comise în perioada decembrie 1998 - aprilie 1999, anterior apariției legii sus-menționate.
Ultimul motiv de recurs invocat de procuror a vizat greșita individualizare a pedepselor, care sunt prea blânde în raport cu gravitatea faptelor comise.
în recursul declarat de inculpat s-a susținut că hotărârea este nulă întrucât a fost pronunțată de o instanță necompetentă. S-a precizat că inculpatul nu mai făcea parte din poliția judiciară, astfel încât soluționarea cauzei era de competența tribunalului și nu a curții de apel, precizându-se că și mandatul de arestare preventivă a fost emis de o instanță necompetentă.
Un alt motiv de recurs a vizat greșita condamnare pentru infracțiunile de mită și de trafic de influență, impunându-se achitarea inculpatului, așa cum, corect s-a dispus în cazul faptei denunțate de N.D.
Prin decizia penală nr. 2572/2005, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de P.N.A. - Serviciul Anticorupție Alba Iulia și de inculpatul C.D. împotriva sentinței penale nr. 38 din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.
A casat în parte sentința penală atacată și rejudecând:
în baza art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul C.D., la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de luare de mită.
A înlăturat dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen., și a repus în individualitatea lor pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., și de 2 ani închisoare.
A majorat pedepsele aplicate inculpatului, după cum urmează:
- pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2), raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 de la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;
- pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., de la 2 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., sporită cu 6 luni, va executa în final 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 24 martie 2004 la 18 aprilie 2005.
în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (3) C. pen., a confiscat de la inculpat prin obligarea acestuia la plata către stat suma de 20.000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei al sumei, calculat la cursul B.N.R. de la data plății.
în baza art. 61alin. (4) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a obligat pe inculpat să restituie denunțătorului V.P.S. 50.169.900 lei și 184,60 dolari sau echivalentul în lei calculat la cursul B.N.R. de la data plății.
A înlăturat obligarea inculpatului la restituirea unui telefon Nokia către V.P.S.
în baza art. 255 alin. (5) C. pen., a obligat pe inculpat să restituie denunțătorului L.P. suma de 3000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei calculat la cursul B.N.R. de la data plății și suma de 22.666.000 lei.
A înlăturat măsura confiscării speciale dispusă în baza art. 254 alin. (3) C. pen.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că prima instanță a săvârșit o gravă eroare de fapt, ceea ce a determinat greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea denunțată de N.D.
Este întemeiată și critica din recursul procurorului că pedepsele aplicate nu sunt corect individualizate, fiind blânde în raport cu pericolul social al faptelor și calitatea de ofițer de poliție îndeplinită de inculpat, precum și cu împrejurarea că inculpatul a încercat să determine un martor să declare mincinos și să ascundă adevărul și că greșit inculpatul a fost obligat să restituie denunțătorului V.P.S. bunurile în integralitatea lor, atâta timp cât acestea nu au fost găsite, astfel încât se impune numai obligarea inculpatului la plata contravalorii lor.
împotriva deciziei penale nr. 2572 din 18 aprilie 2005 condamnatul C.D. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a), b), c) și d) C. proc. pen.
Se arată că procedura de citare cu el la instanța de recurs nu a fost îndeplinită după casarea sentinței penale în rejudecare la aceeași instanță și nici cu partea civilă.
S-a mai invocat faptul că referitor la cererea de recuzare formulată nu a fost încunoștiințat în timp util și a fost în imposibilitatea de a formula memoriu.
în legătură cu infracțiunea de trafic de influență reclamată de V.S. se arată că denunțurile anterioare ale acestuia au fost soluționate prin rezoluția de neîncepere a acțiunii, astfel că sub acest aspect există autoritate de lucru judecat. S-a mai susținut că a fost judecat de o instanță necompetentă, deoarece el nu a fost niciodată ofițer de poliție judiciară.
Contestația în anulare este nefondată.
Citarea inculpatului s-a făcut corect în recurs și a fost adus la instanță, dându-i-se cuvântul asupra recursului său.
Pe de altă parte, instanța de recurs a admis recursurile și, rejudecând, a modificat hotărârea recurată, nefiind obligată să fixeze un alt termen pentru rejudecare.
Pentru termenul de judecată în recurs a fost legal citată și intimata parte civilă V.P.S.
Referitor la susținerea că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, întrucât, cu privire la unele plângeri penale anterioare formulate de partea vătămată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar ulterior s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și a fost condamnat în recurs, și aceasta este nefondată, deoarece soluțiile date de procuror nu se bucură de autoritate de lucru judecat, decât în situația prevăzută de art. 2781alin. (1)1 C. proc. pen., și numai în limitele prevăzute de acest text de lege.
Obiecțiunile inculpatului, în sensul că judecarea în fond era de competența tribunalului, a mai fost formulată și în recurs, fiind analizată și respinsă ca atare.
S-a motivat că faptele imputate datează din perioada în care inculpatul era comisar de poliție la S.E., ce face parte din poliția judiciară iar faptele sunt în legătură cu atribuțiile de serviciu pe care le avea, astfel că potrivit art. 27 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 281/2003 modificată prin Legea nr. 218/2004 competența de judecată ca primă instanță aparține curții de apel și nu tribunalului.
în fine, nu s-a constatat existența nici unui caz de contestație în anulare între motivele invocate de contestator și, în consecință, aceasta s-a respins, ca nefondată, și obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6371/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6989/2005. Penal → |
|---|
